Vrei sa-l auzi pe Dumnezeu vorbindu-ti?

Ai fost educat ca dumnezeu este o fiinta atat de ... "extrem de fascinant de superioara" incat nici macar nu poti sa o concepi cu mintea. O fiinta care exista undeva intr-un taram perfect, unde pasarelele canta si izvoarele susura etc. si ale carui singure atribute incep cu "omni-" (omniprezent, omnipotent s.a.) urmarind cu interes terenul de joaca al ceatiilor sale. Dat fiind ca totusi pentru omul de rand o imagine trebuie proiectata asupra lui, s-a ajuns la imaginea tatalui aspru si impunator - a functionat destul de bine pentru oamenii din acele timpuri. Faca-se voia ta a devenit un motto care a suprimat liberul arbitru mai repede decat ai spune "tatal nostru". Dar nu despre aceasta imagine usor digerabila si usor folosibila vreau sa discut. Ci mai degraba despre acel aspect de omniprezenta.
Aceeasi fiinta exista in tot ceea ce este. Deci poate fi gasita in orice fir de praf si in orice planta sau animal, dar mai ales poate fi gasita in fiecare dintre noi. Si tot aceeasi fiinta ne iubeste ca pe fii lui, indiferent de culoare, crez sau apartenenta politica (posibil ca multi sa nu fie de acord cu
Se poate comunica cu o astfel de entitate? De ce nu? De ce n-ar vrea Creatorul-tata sa vorbeasca cu creatia-copilul sau? Nu exista un astfel de motiv. De ce nu l-ai auzit pana acum? Pentru ca nu l-ai ascultat. Ai fost educat ca esti mic, sfrijit, vierme insignifiant, fir de praf in fata lui; ca pacatele tale stiute si nestiute sunt infinite, iar cum tatalui tau nu-i plac pacatele, nici tu nu ai cum sa stai drept in fata lui. Deci pozitia ta trebuie sa fie permanent cu capul plecat, in genunchi, eventual cu fruntea lipita de parchet...
Poate acum, ceva mai lucizi si mai cercetatori, nu mai acceptam multe dintre aceste gogosi, dar adevarul este ca si-au indeplinit scopul initial cu un succes aproape macabru dpdv spiritual: indiferent daca esti sau nu crestin, ai fost facut sa crezi ca esti departe de Creatorul tau.
Ai capacitatea acum sa simti Creatorul din jurul tau? Din mouse-ul de sub mana ta si din scaunul pe care stai? Din masa din fata ta sau din browser-ul de internet? Dar cel mai important: poti sa simti Creatorul din tine?
Aici e partea in care te blochezi: poti sa ti-l inchipui departe (cat mai departe); poti sa ti-l inchipui suparat pentru a avea o scuza sa privesti in jos; poti sa ti-l inchipui omniprezent, dar oriunde mai putin in jurul tau... Ideea de a fi langa tine te infioara, mintea o pricepe, dar se bate cap in cap cu notiunile bagate pe gat de religie - cum sa stea langa un pacatos? cum sa ma vada in timp ce pacatuiesc? cum sa ma accepte asa cum sunt? oare cand am sa fiu vrednic de iubirea lui? oare cand n-am sa mai pacatuiesc? oare acum e suparat pe mine? ar putea sa ma ierte?... Raspunsul la toate astea e destul de simplu: Nu ai nici o sansa in existenta asta sa fii un crestin perfect - este din toate punctele de vedere imposibil pentru ca doar un robot ar putea sa fie un crestin perfect; ai fost nascut imperfect dpdv al preotilor si vei muri imperfect... DAR, esti, ai fost si vei fi, copilul Lui perfect. Vrei sa afli daca esti sau nu iubit de Dumnezeu? Intreaba-l personal.
Cum? Primul pas ar fi sa faci liniste in tine, pentru a-l auzi. Dumnezeu nu tipa, deci nu are cum sa razbata prin diareea de ganduri care iti curge prin minte in permanenta (incat nici noaptea nu se face liniste). Cum exact ai vrea sa auzi ceva ce se poate asemana cu susurul unei ape sau cu adierea vantului, in mijlocul unor guri care tipa si zbiara.
Dumnezeu iti va vorbi daca il vei asculta, si ii vei vorbi si tu lui, dar pentru asta trebuie sa mergi tu la el, acolo unde izvoarele susura si vantul adie... cu singura mentiune ca acesta nu e un loc fizic, ci sunt linistea din tine.