Liniste

Acum ceva timp, o serie de evenimente, relativ neplacute, s-a incheiat, permitandu-mi sa am un moment de respiro si sa privesc la ceea ce a trecut. Precum o cursa printre obstacole taioase si contondente la finalul careia apuci sa respiri si sa faci numaratoarea membrelor ramase, a vanatailor, ranilor etc. si sa vezi din exterior cursa din care tocmai ai iesit.
Nu voi povesti 'cursa', nu are sens si nu intereseaza pe nimeni (aproape ca nici pe mine); dar voi incerca sa va impartasesc din sentimentul pe care il am atunci cand pasesc din nou pe pamant uscat si continui sa merg.
Cateodata ma raportez la ceea ce spun sau cred ceilalti (se poate folosi ca indicator de nebunie... cand toti iti dau dreptate, nu e bine), dar in privinta continuarii drumului, nu am cum. Este oarecum acel moment care intr-o discutie este simbolizat de tacerea dintre 'sa vezi, draga, ce mi s-a intamplat' si 'eh, totul e bine cand se termina cu bine'. Un moment care nu poate fi exprimat. Este un eveniment gol - lipsit de orice semnificatie, culoare, miros, gand... un continut ce nu poate fi exprimat.
Intrebarea fireasca este de ce mai discut despre asa ceva?
Simplu: acel moment, acea scurta perioada, este plina pana la refuz cu potential. Ca o foaie alba perfect goala, absolut perfecta in puritatea ei, care urmeaza sa fie modelata intr-un alt capitol din viata noastra.
Acum se arata mult mai clar ca de obicei optiunile, posibilitatile, drumurile in viata. Aceasta are loc datorita linistii interioare care se lasa acum. Mintea a obosit dupa efortul depus si a terminat de analizat, iar acum se odihneste. Cam pe-acum este momentul in care ideile geniale si inspiratia divina intra in scena. Precum linistea care se lasa in aglomeratia unei piete pentru a permite unei pasari sa isi etaleze trilul. In astfel de momente au loc schimbarile cele mai profunde si mai de durata, care decid tipul si frecventa urmatorului capitol din viata, daca nu chiar pentru mai multe sau chiar restul vietii. Acum se poate alege intre a reveni pe drumurile initiale, a pasi pe drumuri mai luminoase, a reveni pe drumurile deja batute...
Multi nu cred ca au realizat existenta unor astfel de momente, sau, mai mult, nu stiu le-au folosit potentialul... poate nici nu le vor cauta... Si e pacat intr-un fel, pentru ca o astfel de liniste e rara in zilele noastre. Intr-un fel ma duce cu gandul la ceea ce mai spun preotii in unele momente ale slujbei: "Pace voua" (sau in traducere 'putina liniste, va rog, ca nu puteti auzi si nu puteti vedea cum trebuie').
Incercati - si doar pentru cateva secunde - sa va ascultati linistea din interior, cine stie ce idei stralucite vor rasari de acolo?