Atat de multi, de atat de mult timp, se straduie sa salveze omenirea, sa ridice omul din pacat. Iisus a murit pentru a ne curata pacatele, Buddha a venit sa salveze omul si sa purifice impuritatile lumii, Allah si-a trimis mesagerii sa salveze oamenii din pacatele lor... Discipolii religiilor corespunzatoare si mai toti se chinuie de o gramada de timp sa continue munca inceputa de sfintii lor... crestinismul predica despre bunatate si despre cum Iisus va salva oamenii care vin la el, islamistii fac si ei acelasi lucru...
Ca urmare a acestei actiuni comune de salvare a oamenilor, rezultatele au putut fi vazute imediat... adica nu au fost... binenteles principalii vinovati de acest fapt nu sunt intemeietorii acestor miscari - lucru firesc avand in vedere scopul lor inaltator - ci restul oamenilor, adica subiectul miscarilor de salvare. Astfel s-au luat masuri astfel incat oamenii sa constientizeze faptul ca trebuie salvati si sa acepte acest fapt. Miscarea a avut un efect extrem de rapid, intrucat majoritatea au acceptat foarte repede ca trebuie salvati... doar ca nu se grabesc...
Si totusi oamenii nu par ca vor sa fie salvati. Nici nu ma mira. Ce fel de motivatie poti tu sa ii dai unui om cu capul pe umeri, pentru a-l restrictiona in actiuni si ganduri, si a-l pune sa respecte orbeste regulile unui alt om, care se da reprezentant al unei entitati invizibile si razbunatoare, in schimbul unor promisiuni care implica bunuri invizibile si de origine necunoscuta... Poate acei cativa care inca mai scuipa in san cand vad o pisica neagra, ar accepta si intelege un astfel de schimb virtual (cap plecat versus recompense eterice)... Poate asa se explica si faptul ca majoritatea ateilor stiu mai multe despre biblie decat majoritatea crestinilor.
Oricum, trecand peste meniul bogat de religii si compozitiile fiecareia - toate cu minunile, sfintii si dumele lor - viata in absenta unui dumnezeu sadic si razbunator pare mult mai dulce. Cu atat mai mult cu cat conform spuselor tuturor religiilor Dumnezeu este in tot si toate, fara exceptii.
Deci atat in biserici cat si in magazine; in muzica, poezie si injuraturi in coltul blocului; in opere de arta si bucati de sticla langa un container; in sufletele 'alesilor' si 'respinsilor'...
Chiar credeti ca ceva ce a creat totul si este in tot, iubeste si accepta mai mult un copil al sau decat altul? sau ca accepta ca o parte a sa sa fie mai urata si o alta mai frumoasa? Cum se poate spune ca aceeasi entitate este o data imbratisata si iubita ca simbol al frumusetii si in acelasi timp respinsa ca element obscen si urat?
Si daca totul este una, cum poti salva un membru al acestui tot, de catre totul insusi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu