vineri, 30 ianuarie 2009

A urma ceea ce-ți dorești

Într-un studiu științific s-a verificat adevărul sintagmei "intuiție feminină". Au fost luate 2 eșantioane egale de femei și bărbați și au fost puși să joace un joc bazat pe intuiție. Scorurile obținute de cele 2 echipe au fost perfect egale. Concluzia? Și bărbații și femeile primesc aceleași impulsuri intuitive, și nu există diferențe majore. Cât despre "intuiția feminină"... răspunsul e simplu: femeile tind să asculte de ea, spre deosebire de bărbați care reușesc cu o foarte mare eficiență să o ignore folosind mintea.
Mintea ne spune că suntem prea mici (mici, proști și cu bube în cap) ca să atingem vise mari, și cel mai adesea împinge oamenii spre dezamăgirea de a-și trăi viața ca simpli muritori de rând, ducându-i cu zăhărelul până pe patul de moarte... unde nici unul nu spune "aș fi vrut să stau mai mult la birou" sau "poate că ar fi trebuit să muncesc mai mult"... În fața morții sunt ultimele exprimări ale viselor, fie ele împlinite sau eșuate, iar diferența este că visele împlinite aduc zâmbete și liniște, iar cele neîmplinite aduc frustrare și amărăciune.
Dacă ar fi să muriți peste 3 ore, v-ați simți împliniți și liniștiți, știind că ați trăit ceea ce v-a plăcut să trăiți? Sau v-ați simți înfuriați pentru viața irosită în fața unei foi de hârtie, a unei lopeți sau a unei tastaturi?

marți, 27 ianuarie 2009

Eșecul: secretul succesului

Urmand articolului Esecul este o stare, un mic film gasit pe internet.
Din punctul personal de vedere, este un exemplu foarte bun despre cum sa-ti faci drum spre succes, indiferent de obstacole, indiferent de esecuri.

luni, 26 ianuarie 2009

Validat

Un film de Kurt Kuenne, castigator a numeroase premii:
Castigator - Cel mai bun film narativ de scurt metraj, Festivalul de Film Cleveland Int'l
Castigator - Premiul juriului, Festivalul de film Gen Art Chicago
Castigator - Premiu de popularitate, Festivalul de film Hawaii Int'l
Castigator - Cea mai bună comedie scurta, Festivalul de film Breckenridge
Castigator - Premiul Inima de Cristal, cel mai bun film de scurt metraj & cea mai bună comedie, Festivalul de film Heartland
Castigator - Christopher & Dana Reeve premiul de popularitate, Festivalul de Williamstown
Castigator - Cea mai bună comedie, Festivalul de film Dam Short
Castigator - Cel mai bun film de scurt metraj, Festivalul de film Sedona Int'l.

luni, 19 ianuarie 2009

Eșecul este o stare

Cele 2 concepte ale eșecului și succesului sunt definite destul de bine în dex, dar extrem de prost înțelese în viața de zi cu zi. În dicționar le găsim ca rezultate ale unor acțiuni, iar în viața reală considerăm rezultatul unor acțiuni majore, cum ar fi un examen, un test, un proiect sau un drum la piață.
Este ca și când toată viața noastră se rezumă la cele 2-7 acțiuni majore pe care le facem în decursul unei săptămâni iar calitatea săptămânii se rezumă la rezultatele acelor acțiuni. Prea simplist...
Toate lucrurile ar trebui să fie cât mai simple, dar nu simpliste. (Albert Einstein)
Folosind această perspectivă pentru a filtra rezultatele din viața noastră, pierdem o parte foarte importantă din viața noastră. Mai exact acea parte pe care persoanele foarte optimiste pun accentul: rezultatele medii, mici și foarte mărunte, care alături de rezultatele mari oferă o perspectivă clară a vieții noastre.
Mă refer aici la activități comune și simple: spălatul vaselor, un duș, un joc de logică, un răsărit de soare, o reclamă plăcută, o demachiere, un email plăcut etc.
Eșecul este o stare pentru că toți cei care eșuează, radiază voit eșecul în toate activitățile lor. O astfel persoană trăiește într-o permanentă gafă și o permanentă scuză față de ceilalți și par că produc scuze valid în momentul în care deschid gura. Dacă considerați că nu am în totalitate dreptate, căutați o persoană din latura extremă opusă.
Observați cum vorbesc persoanele de succes, observați ce limbaj folosesc, ce gesturi au, ce statură au. Pentru ei actul de a se duce până la budă este un act de succes și este realizat perfect, iar actul de a vorbi despre reușite și succes este absolut firesc.
Nu afirm că actul de a te comporta ca un om de succes va conduce imediat la a fi un om de succes, deoarece succesul ca și eșecul, este o stare. Dar dacă veți reuși să creați starea de succes, atunci acțiunile voastre se vor adapta stării voastre.
Nici una dintre stări nu este "o destinație" - nici una dintre ele nu este permanentă. Depinde de om să își construiască permanent viața cu propriile mânuțe.

miercuri, 14 ianuarie 2009

Vrei sa ai dreptate sau vrei sa fii fericit ?


Recent am auzit o remarca de genul “Vrei sa ai dreptate sau vrei sa fii fericit ?”

Incercand sa pricep cu adevarat intelesul intrebarii am ajuns sa pun multiple intrebari din categoria :

“Ce legatura are fericirea cu dreptatea ?”, “Ce fel de legatura este intre cele doau?” Si nu in ultimul rand “Ce este aia fericire si ce este dreptate?”

Nimic nu a fost mai concludent decat reactia unei persoane intr-o discutie un pic cam contradictorie: “Vezi ca am avut dreptate?” insotita de un ranjet si o satisfactie interioara ce putea fi observata si de un orb.

In acel moment am realizat ca “a avea dreptate”, in mecanismul logico-sentimental pe care noi toti il avem, se traduce de multe ori in “stiu”, “cunosc”, mai exact in “SUNT BUN, valoros”. In acelasi timp in momentul in care nu avem dreptate se traduce in contrarul: nu stiu, nu cunosc, nu sunt bun, nu valorez.

Si acum nu cred ca este cineva care sa nu fie fericit in momentul in care afla despre sine ca este foarte capabil si valoareza mult, fie ca este doar in ochii lui, fie ca asa este privit de mai multi.

Si totusi daca analizam la rece dreptatea/adevarul este un lucru foarte variabil care difera in functie de perspectiva fiecaruia asupara evenimetului si in functie de experientele anterioare ale fiecaruia ce il determina pe om sa interpreteze intr-un anumit fel propriu.

In concluzie nu exista un adevar unanim acceptat de catre toti, pentru ca fiecare este un filtru ce altereaza mai mult sau mai putin informatia perceputa fara nici macar sa isi de-a seama.

Problema apare in orice dicutie a nostra in contradictoriu ce se traduce intr-o batalie in a vedea cine este mai bun si mai “corect”. In acest moment se pune intrebarea pentru tine insuti : Realizezi ca adevarul tau difera de adevarul celui cu care vorbesti ? Si ca este foarte posibil ca fiecare sa aiba dreptate dar fiecare in partea lui. Realizezi ca aprecierea ta proprie e mult mai profunda decat daca ai sau nu dreptate? Si ca daca vrei sa fi cu adevart fericit cu ceea ce tu esti nu este nevoie de a avea dreptate intr-o discutie si mai ales nu e nevoie sa fortezi pe nimeni pentru a recunoaste faptul ca tu ai dreptate , este destul ca TU stii cine esti si ce esti si care este adevarul tau, si ca nu trebuie sa fie la fel cu al altora pentru a fi adevarat.

Chiar cred ca fericirea vine din interior si din modul in care tu apreciezi ceea este in jur din perspectiva propriului interior si nu din ceea ce vad altii, pentru ca daca tu crezi ceva fara a pune la indoiala ca este adevarul tau propriu, cei din jur treptat vor percepe acest lucru si vor accepta adevarul tau, fara insa a fi fortati sa fie deacord intr-o dicutie a cine are mai multa dreptate si care este mai bun.