"Sunteti mult mai creativi decat credeti. Sunteti mult mai creativi decat va puteti gandi ca sunteti." Dr. Sue Morter
O foarte reusita prezentare in care este analizata capacitatea creatoare a omului intr-o maniera digerabila si simpla.
.
miercuri, 16 decembrie 2009
luni, 14 decembrie 2009
Inspiratie
Cu cativa ani in urma Alexandru Macedon a avut puterea de a inspira si conduce o armata intreaga prin toata lumea. Mai tarziu Cicero tinea un discurs si toti cei care il ascultau erau inspirati de cuvintele lui. Iulius Caesar isi inspira oamenii luptand alaturi de ei in prima linie si stand alaturi de ei langa foc.
"Cel mai bun prieten al meu este cel care scoate la suprafata ce-i mai bun din mine" (Henry Ford). Este firesc ca oamenii sa isi doreasca sa fie inspirati de prieteni sau de lideri, sa fie ghidati si sustinuti.
In contrast cu vremurile cand liderii-oratori puteau sa miste inimile multimilor spre unirea catre un scop comun, avem acum lideri pe care "ii alegem" (de parca chiar am avea ce alege, ca deja i-au ales altii pentru noi) si parca din ce in ce incep sa nu mai inteleg pe cei care se duc sa aleaga "raul cel mai mic".
Sincer nu mai inteleg conceptul. Care este mecanismul psihologic prin care o persoana se duce sa isi aleaga liderul stiind ca ii va fi rau chiar daca iese chiar daca nu iese?
Nu ma rog sa se intoarca iar Tepes sau alti mari conducatori, ca nu are sens (nici ei nu cred ca ar mai vrea). Si nici nu promovez vre-un lider pentru ca orice lider ar fi pus in varf, ar avea de face cu... "sistemul". Ciudat este ca am mai auzit ideea de "sistem" de parca ar fi o chestie mecanica ca functioneaza pe baza de sange uman si locuieste in umbra. Dar nu exista o astfel de "chestie mecanica", ci doar oameni. Oameni care si-au ales un loc intre alti oameni si care sunt dispusi sa faca destul de multe pentru a-si pastra locul. E ca la gradinita cand ai ocupat scaunelul mov cu picioare versi si te tii de el cu toata forta sa nu ti-l fure colegul.
In banda desenata Pogo (1970) personajul principal spune "Am vazut dusmanii, iar ei sunt noi". Nici un sistem si nici un lider nu va putea vreodata sa ne schimbe in afara de noi. Iar pana cand noi nu ne vom schimba, nu vom fi capabili sa alegem alt lider, pentru ca toate natiile au liderii pe care ii merita.
"Cel mai bun prieten al meu este cel care scoate la suprafata ce-i mai bun din mine" (Henry Ford). Este firesc ca oamenii sa isi doreasca sa fie inspirati de prieteni sau de lideri, sa fie ghidati si sustinuti.
In contrast cu vremurile cand liderii-oratori puteau sa miste inimile multimilor spre unirea catre un scop comun, avem acum lideri pe care "ii alegem" (de parca chiar am avea ce alege, ca deja i-au ales altii pentru noi) si parca din ce in ce incep sa nu mai inteleg pe cei care se duc sa aleaga "raul cel mai mic".
Sincer nu mai inteleg conceptul. Care este mecanismul psihologic prin care o persoana se duce sa isi aleaga liderul stiind ca ii va fi rau chiar daca iese chiar daca nu iese?
Nu ma rog sa se intoarca iar Tepes sau alti mari conducatori, ca nu are sens (nici ei nu cred ca ar mai vrea). Si nici nu promovez vre-un lider pentru ca orice lider ar fi pus in varf, ar avea de face cu... "sistemul". Ciudat este ca am mai auzit ideea de "sistem" de parca ar fi o chestie mecanica ca functioneaza pe baza de sange uman si locuieste in umbra. Dar nu exista o astfel de "chestie mecanica", ci doar oameni. Oameni care si-au ales un loc intre alti oameni si care sunt dispusi sa faca destul de multe pentru a-si pastra locul. E ca la gradinita cand ai ocupat scaunelul mov cu picioare versi si te tii de el cu toata forta sa nu ti-l fure colegul.
In banda desenata Pogo (1970) personajul principal spune "Am vazut dusmanii, iar ei sunt noi". Nici un sistem si nici un lider nu va putea vreodata sa ne schimbe in afara de noi. Iar pana cand noi nu ne vom schimba, nu vom fi capabili sa alegem alt lider, pentru ca toate natiile au liderii pe care ii merita.
joi, 26 noiembrie 2009
Educo
"In vremuri schimbatoare, cei ce invata vor mosteni lumea, iar cei invatati se vor trezi superb dotati pentru o lume care nu mai exista" - Eric Hoffer
Pentru secolul XVI sau pentru secolul III, cerintele pentru un om educat erau relativ simple, cu atat mai mult cu cat urma sa faca toata viata lui acel lucru, intr-o lume unde toate lucrurile mergeau incet, incet... Orice l-ai invata, are sanse sa ii foloseasca tot restul vietii.
Educatia secolului XXI tinde sa perpetueze acest sistem de invatamant ca și când studenții și elevii care trec prin el ar urma să lucreze cândva în urmă cu vreo câteva secole.
Stiati ca educatie vine din latina: Educo - care înseamnă a aduce la suprafata, a dezvolta din interior? Din pacate scoala ne lasa cu impresia ca exista oameni educati, care intr-un fel sau altul au ajuns sa se urce pana in acel taram idilic unde cunoasterea curge în cascade iar ei au de unde sa dea celor mai putin invatati ca ei.
Doar ca NU EXISTA persoane
invatate. Asemenea indivizi nu pot exista intr-un univers unde toate lucrurile ori cresc, ori descresc; ori evolueaza, ori involueaza. Aceasta imagine imposibila se destrama si mai tare pe masura ce lumea in care traim se schimba mai repede decat pot fi invatati copii pentru ea. Avem cateva obiecte care se predau in scoli si care sunt considerate invechite in momentul absolvirii facultatii. Nu mai vorbesc despre obiectele care pierd tangenta cu realitatea si care sunt invechite inca din momenul predarii.
Metoda de predare a lui Socrate prin care elevul isi gasea si cultiva singur calea sa in viata si in lume, a fost inlocuita de un sistem unde elevii invata pentru examene, si aproape de loc pentru ei insisi.
Cei care muncesc si obtin o diploma ajung sa se intrebe "ce s-a intamplat? ", "unde este valoarea diplomei mele?". Pentru ca ajung intr-o lume unde ori esti in proces de invatare, ori este in proces de invechire/degradare. Nu exista destinatie sau repaos. Educatia trebuie sa fie parte din activitatea zilnica, la fel ca mancatul sau spalatul pe dinti.
In incheiere, evolutia nu este un proces care poate fi incetinit sau anulat doar de dragul de a mentine functionale niste structuri vechi. Vremea lor a fost si pentru vremea lor au fost exceptionale, dar cine este sa decida pentru momentul prezent? "Invatatii" vechilor sisteme? Poate, dar cei care vor decide vor fi cei care vor face educatie asa cum era facuta la originile ei: pentru a dezvolta individul, nu memoria si un pic intelectul.
Pentru secolul XVI sau pentru secolul III, cerintele pentru un om educat erau relativ simple, cu atat mai mult cu cat urma sa faca toata viata lui acel lucru, intr-o lume unde toate lucrurile mergeau incet, incet... Orice l-ai invata, are sanse sa ii foloseasca tot restul vietii.
Educatia secolului XXI tinde sa perpetueze acest sistem de invatamant ca și când studenții și elevii care trec prin el ar urma să lucreze cândva în urmă cu vreo câteva secole.
Stiati ca educatie vine din latina: Educo - care înseamnă a aduce la suprafata, a dezvolta din interior? Din pacate scoala ne lasa cu impresia ca exista oameni educati, care intr-un fel sau altul au ajuns sa se urce pana in acel taram idilic unde cunoasterea curge în cascade iar ei au de unde sa dea celor mai putin invatati ca ei.
Doar ca NU EXISTA persoane
invatate. Asemenea indivizi nu pot exista intr-un univers unde toate lucrurile ori cresc, ori descresc; ori evolueaza, ori involueaza. Aceasta imagine imposibila se destrama si mai tare pe masura ce lumea in care traim se schimba mai repede decat pot fi invatati copii pentru ea. Avem cateva obiecte care se predau in scoli si care sunt considerate invechite in momentul absolvirii facultatii. Nu mai vorbesc despre obiectele care pierd tangenta cu realitatea si care sunt invechite inca din momenul predarii.Metoda de predare a lui Socrate prin care elevul isi gasea si cultiva singur calea sa in viata si in lume, a fost inlocuita de un sistem unde elevii invata pentru examene, si aproape de loc pentru ei insisi.
Cei care muncesc si obtin o diploma ajung sa se intrebe "ce s-a intamplat? ", "unde este valoarea diplomei mele?". Pentru ca ajung intr-o lume unde ori esti in proces de invatare, ori este in proces de invechire/degradare. Nu exista destinatie sau repaos. Educatia trebuie sa fie parte din activitatea zilnica, la fel ca mancatul sau spalatul pe dinti.
In incheiere, evolutia nu este un proces care poate fi incetinit sau anulat doar de dragul de a mentine functionale niste structuri vechi. Vremea lor a fost si pentru vremea lor au fost exceptionale, dar cine este sa decida pentru momentul prezent? "Invatatii" vechilor sisteme? Poate, dar cei care vor decide vor fi cei care vor face educatie asa cum era facuta la originile ei: pentru a dezvolta individul, nu memoria si un pic intelectul.
luni, 19 octombrie 2009
Cele mai mari limitari sunt, ca de obicei, cele ale vederii
Beau Lotto: Optical Illusions show how we see
Ca de obicei, cele mai puternice limitari, sunt cele ale viziunii. Uneori nu tot ceea ce vedem, merita luat ca adevar.
Din pacate, nu avem subtitrare in romana.
Ca de obicei, cele mai puternice limitari, sunt cele ale viziunii. Uneori nu tot ceea ce vedem, merita luat ca adevar.
Din pacate, nu avem subtitrare in romana.
Publicaţi postare
vineri, 16 octombrie 2009
Minti rationale
RAŢIÚNE, (2, 3) raţiuni, s.f. 1. Facultatea omului de a cunoaşte, de a gândi logic, de a înţelege sensul şi legătura fenomenelor;[...]
Gandind rational, se iau datele problemei, se pun in malaxorul dintre urechi, si se freaca pana cand se ajunge la un rezultat - care se spune ca este dedus rational.
Desigur ne place sa zicem ca toti suntem oameni care gandim rational. Sau ca ne place sa ne gandim la noi ca fiind cea mai evoluata specie de pe planeta. Dar oricine ajunge sa cunoasca oamenii un pic mai bine, stie ca in realitate nimeni gandeste rational, ci emotional sau instinctiv.
Cursul unei idei este usor labirintic cu nuante de nebunie temporara. La inceput (la nastere) mintea este goala - perfect functionala, dar goala - nu are legaturi, nu are amintiri, nu are cunostinta despre lumea in care traieste.
In acest recipient gol, se introduc memorii (un lucru normal), iar in timp este concretizata capacitatea de a interactiona cu mediul. Acum, odata cu memoriile, se introduc idei pre-gandite, mai exact, ideile altora - cel mai adesea parinti, profesori, prieteni etc. Aici lucrurile devin comico-dramatice pentru ca este uluitor ce fel de idei poate absorbi mintea unui copil. Ca adult se presupune ca se poate filtra, analiza si prelucra o informatie, dar pentru cei mici, este pur si simplu absorbita. Si ne trezim cu notiuni generice si stupide cum ar fi "fetele sunt slabe", "cainii/paianjenii musca", "rozatoarele sunt scarboase" sau "dumnezeu este alb, satana este negru" si cate altele. Si ne intrebam mai tarziu de ce se formeaza fobii sau de ce pur si simplu unii oameni sunt rai.
Dar revenind la idee, in spatele nostru exista un pachet imens de astfel de "adevaruri ale altora" pe care le consideram ale noastre. Si incepem sa functionam pe baza lor. Cum apare o situatie despre care vrem sa ne formam o parere, scoatem biblia de adevaruri personale si debitam ca la scoala.
Intr-un fel, daca rational ar trebui sa avem datele problemei si sa deducem concluzia; folosind biblia personala, avem o concluzie... hai sa vedem ce date gasim sa sustina asta (restul nu ne intereseaza).
Gandind rational, se iau datele problemei, se pun in malaxorul dintre urechi, si se freaca pana cand se ajunge la un rezultat - care se spune ca este dedus rational.
Desigur ne place sa zicem ca toti suntem oameni care gandim rational. Sau ca ne place sa ne gandim la noi ca fiind cea mai evoluata specie de pe planeta. Dar oricine ajunge sa cunoasca oamenii un pic mai bine, stie ca in realitate nimeni gandeste rational, ci emotional sau instinctiv.
Cursul unei idei este usor labirintic cu nuante de nebunie temporara. La inceput (la nastere) mintea este goala - perfect functionala, dar goala - nu are legaturi, nu are amintiri, nu are cunostinta despre lumea in care traieste.
In acest recipient gol, se introduc memorii (un lucru normal), iar in timp este concretizata capacitatea de a interactiona cu mediul. Acum, odata cu memoriile, se introduc idei pre-gandite, mai exact, ideile altora - cel mai adesea parinti, profesori, prieteni etc. Aici lucrurile devin comico-dramatice pentru ca este uluitor ce fel de idei poate absorbi mintea unui copil. Ca adult se presupune ca se poate filtra, analiza si prelucra o informatie, dar pentru cei mici, este pur si simplu absorbita. Si ne trezim cu notiuni generice si stupide cum ar fi "fetele sunt slabe", "cainii/paianjenii musca", "rozatoarele sunt scarboase" sau "dumnezeu este alb, satana este negru" si cate altele. Si ne intrebam mai tarziu de ce se formeaza fobii sau de ce pur si simplu unii oameni sunt rai.
Dar revenind la idee, in spatele nostru exista un pachet imens de astfel de "adevaruri ale altora" pe care le consideram ale noastre. Si incepem sa functionam pe baza lor. Cum apare o situatie despre care vrem sa ne formam o parere, scoatem biblia de adevaruri personale si debitam ca la scoala.
Intr-un fel, daca rational ar trebui sa avem datele problemei si sa deducem concluzia; folosind biblia personala, avem o concluzie... hai sa vedem ce date gasim sa sustina asta (restul nu ne intereseaza).
vineri, 9 octombrie 2009
Adaptare la mediu
Plecand de la fraza "Supravietuirea celui mai adaptabil", nu am putut sa nu ma gandesc un pic la supravietuirea oamenilor si la adaptabilitatea lor. Avand in vedere ca locuim in cam orice zona a globului si exterminam cam orice ne-ar putea intepa, zgaria sau manca, nu prea pot spune ca remarc evolutia.
tocmai ascendenta de evolutie a organismelor noastre. Iar acest lucru inca nu este destul de interesant comparativ cu faptul ca AM AJUNS totusi la asemenea organisme. Si-atunci intrebarea se pune: CUM am ajuns noi sa "ne" evoluam un creier din a carui capacitate folosim doar 10% in mod constant? Cum exact avem un corp capabil sa se adapteze la conditii de mediu la care nici un alt animal nu face fata?
Si totusi "Dumnezeu nu joaca zaruri cu universul" (Einstein).
- Momentan avem cateva mici organe prin corp de a caror scop nu suntem foarte lamuriti (a se vedea apendicele, creierul si alte cateva... De ce creierul? Pentru ca nimeni nu e prea sigur de modul in care functioneaza... Pur si simplu functioneaza)
- Copii sugari sunt capabili sa intre intr-o stare de hibernare in caz de cataclism (exista copii scosi de sub cladiri darmate la cutremur la cateva zile dupa darmarea lor)
- Folosim conform unora 10% din capacitatea intelectuala... Ma rog, nu sunt tocmai un fan al extinderii capacitatii creierului doar de dragul extinderii, dar daca continuam in ritmul asta oare ne vom trezi peste 5000 de ani cu creiere de 5-10 ori mai mici? (Primesti o palma si nu se mai cheama ca "iti suna apa in cap", o sa fie "iti suna biluta in cap")
- Ajungem sistematic spre ultimii ani din viata sa nu ne putem incalta fara a ne tine de ceva.
- Folosim muschii corpului doar pentru sederea si deplasarea in picioare, sezand la birou, culcat in pat si eventual in genunchi la biserica; si ne miram de ce ni se lasa muschii si apar problemele de oase (ca si cand ar aparea acolo prin mijloace magice, dincolo de puterile noastre)
tocmai ascendenta de evolutie a organismelor noastre. Iar acest lucru inca nu este destul de interesant comparativ cu faptul ca AM AJUNS totusi la asemenea organisme. Si-atunci intrebarea se pune: CUM am ajuns noi sa "ne" evoluam un creier din a carui capacitate folosim doar 10% in mod constant? Cum exact avem un corp capabil sa se adapteze la conditii de mediu la care nici un alt animal nu face fata?Si totusi "Dumnezeu nu joaca zaruri cu universul" (Einstein).
duminică, 4 octombrie 2009
Dan Gilbert se întreabă: De ce suntem fericiţi?
Din nou, pentru cei interesati, folositi butonul subtitles.
joi, 1 octombrie 2009
Top 10
Am gasit de curand o prescurtare destul de interesanta a celor 10 porunci crestine (valabila dealtfel pentru orice alte legi si reguli religioase).
- Nu
- Nu
- Nu
- Nu
- Nu
- Nu
- Nu
- Nu
- Nu
- Nu
marți, 29 septembrie 2009
Informatie, cunoastere
Carti avem destule. Profesori, destui. Filme documentare, prezentari si surse de informare, destule. Si undeva intre acestea se gasesc multe informatii despre cum poate un om sa aiba succes sau cum ar putea sa evolueze, sa devina ceva mai bun. Cu toate acestea, desi cel mai probabil avem acces la aceste resurse, evolutia nu pare chiar asa usoara.
Ca exemplu: Cati dintre voi ati participat la un curs/prezentare la care chiar ati gasit o informatie interesanta? Cati dintre voi ati ajuns sa folositi acea informatie in mod curent? Motivul pentru care nu ati folosit acea informatie este pentru ca nu ati ajuns sa o traiti, sa o experimentati, sa o aduceti din informatie in experienta.
Un om este format din ceea ce spune, ceea ce gandeste, modul cum arata (si alte cateva mii de componente, dar pentru exemplul de fata luam doar atat). Orice fel de informatie ar ajunge la el, nu o va asimila pana nu o va experimenta in gand, vorba sau fapta.
Informatia iti da iluzia ca stii ceva. Si poate intr-adevar stii, dar este ca si cand la scoala vii cu tema copiata de la un alt elev - informatia este acolo, si nu o poti sustine, pentru ca nu este a ta.
Abia dupa ce informatia a fost experimentata, devine cunoastere. Abia atunci STII.
Sunt multi, prea multi care in zilele noastre sunt plini de informatie si sunt gata sa o revarse cu darnicie peste ceilalti, dar orice ar face, este doar o insiruire de neadevaruri.
Si stiti ce este si mai interesant? Chiar daca intalniti un om care vorbeste "din experienta", care ofera cunoasterea sa reala, este tot un neadevar. De ce? Pentru va VOI nu l-ati experimentat. Poate sa va spuna ca a vazut un cal vopsit in albastru, dar pana cand nu il veti vedea voi, nu va fi o experienta reala.
Chiar si lucrurile pe care le cititi acum, sunt la fel de false. Sunt goale. Poate suna frumos, poate nu sunt formulate perfect, dar pana cand nu le veti trai sa spuneti voi pentru voi "Da, este adevarat"/"Nu, este fals" atunci nu este decat o biata informatie, cu nimic mai buna sau mai rea decat stirile meteo de acum pe 30 iulie pentru ziua de 30 octombrie.
Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi. (Ioan 8:32)
Ca exemplu: Cati dintre voi ati participat la un curs/prezentare la care chiar ati gasit o informatie interesanta? Cati dintre voi ati ajuns sa folositi acea informatie in mod curent? Motivul pentru care nu ati folosit acea informatie este pentru ca nu ati ajuns sa o traiti, sa o experimentati, sa o aduceti din informatie in experienta.
Un om este format din ceea ce spune, ceea ce gandeste, modul cum arata (si alte cateva mii de componente, dar pentru exemplul de fata luam doar atat). Orice fel de informatie ar ajunge la el, nu o va asimila pana nu o va experimenta in gand, vorba sau fapta.
Informatia iti da iluzia ca stii ceva. Si poate intr-adevar stii, dar este ca si cand la scoala vii cu tema copiata de la un alt elev - informatia este acolo, si nu o poti sustine, pentru ca nu este a ta.
Abia dupa ce informatia a fost experimentata, devine cunoastere. Abia atunci STII.
Sunt multi, prea multi care in zilele noastre sunt plini de informatie si sunt gata sa o revarse cu darnicie peste ceilalti, dar orice ar face, este doar o insiruire de neadevaruri.
Si stiti ce este si mai interesant? Chiar daca intalniti un om care vorbeste "din experienta", care ofera cunoasterea sa reala, este tot un neadevar. De ce? Pentru va VOI nu l-ati experimentat. Poate sa va spuna ca a vazut un cal vopsit in albastru, dar pana cand nu il veti vedea voi, nu va fi o experienta reala.
Chiar si lucrurile pe care le cititi acum, sunt la fel de false. Sunt goale. Poate suna frumos, poate nu sunt formulate perfect, dar pana cand nu le veti trai sa spuneti voi pentru voi "Da, este adevarat"/"Nu, este fals" atunci nu este decat o biata informatie, cu nimic mai buna sau mai rea decat stirile meteo de acum pe 30 iulie pentru ziua de 30 octombrie.
Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi. (Ioan 8:32)
vineri, 25 septembrie 2009
Ajutati-i pe cei saraci
Undeva in istoria omenirii, a aparut ideea ca saracia este intr-o stransa legatura cu spiritualitatea. Intr-un fel este adevarat, dat fiind ca bogatia tinde de cele mai multe ori sa ceara mult mai multa atentie si energie, astfel incat sa fie oferita mai putin pentru spiritualitate.
Pe de alta parte, bogatia spirituala este bogatia suprema - nu de alta, dar cea materiala tinde sa fie perisabila - iar atunci cand bogatia suprema este atinsa, orice alta bogatie este inclusa. Deci cu cat este o persoana mai saraca cu atat potentialul ei de bogatie spirituala este mai mare... teoretic...
Atunci, logic vorbind, a-i ajuta pe cei saraci inseamna sa le perturbam potentialul de bogatie spirituala.
De fapt... stai ca nu se leaga... sunteti siguri ca saracia are vreo legatura cu spiritualitatea?? Ca daca esti sarac: carti - canci, manastiri - canci, liniste - canci (tre sa stai pe langa cei care ti-ar putea oferi mancare) etc. Si cam singurele cuvinte pe care le scot cei saraci din gura nu sunt cuvinte spirituale inaltatoare, ci mai mult cereri de ajutor pt nevoi marunte.
Pentru carti ai nevoie de bani, pentru drumuri in locuri spirituale si linistite, de asemenea. Poate ca raspunsul se gaseste pe calea de mijoc, acolo unde atentia este si pe spiritualitate si pe material. Si acolo unde succesul poate aparea spontan in ambele domenii.
Atunci concluzia directa este: nu ajutati oamenii saraci, pentru ca risca sa devina si mai saraci.
Pe de alta parte, bogatia spirituala este bogatia suprema - nu de alta, dar cea materiala tinde sa fie perisabila - iar atunci cand bogatia suprema este atinsa, orice alta bogatie este inclusa. Deci cu cat este o persoana mai saraca cu atat potentialul ei de bogatie spirituala este mai mare... teoretic...
Atunci, logic vorbind, a-i ajuta pe cei saraci inseamna sa le perturbam potentialul de bogatie spirituala.
De fapt... stai ca nu se leaga... sunteti siguri ca saracia are vreo legatura cu spiritualitatea?? Ca daca esti sarac: carti - canci, manastiri - canci, liniste - canci (tre sa stai pe langa cei care ti-ar putea oferi mancare) etc. Si cam singurele cuvinte pe care le scot cei saraci din gura nu sunt cuvinte spirituale inaltatoare, ci mai mult cereri de ajutor pt nevoi marunte.
Pentru carti ai nevoie de bani, pentru drumuri in locuri spirituale si linistite, de asemenea. Poate ca raspunsul se gaseste pe calea de mijoc, acolo unde atentia este si pe spiritualitate si pe material. Si acolo unde succesul poate aparea spontan in ambele domenii.
Atunci concluzia directa este: nu ajutati oamenii saraci, pentru ca risca sa devina si mai saraci.
miercuri, 23 septembrie 2009
Exercitiu de imaginatie
Exista o functie interesanta a unor animale cum ar fi salamandrele sau soparlele, si anume capacitatea de a-si regenera membrele pierdute sau chiar parti din corp. Si ati vazut cel mai probabil cum arata o soparla cu o coada de o culoare putin diferita de a corpului.
Sa presupunem ca printr-un experiment al unui vrajitor zapacit, mintea si constiinta unei salamandre ajunge in trupul unui razboinic medieval: sabie in mana, armura pe el si un picior proaspat taiat. Ce credeti ca este acum min mintea salamandrei/om? "Asta e, am un picior taiat... poate mi-l pune medicul la loc"? Sau se gandeste ca din moment ce acum are corpul si creierul care se presupune ca ar fi mai evoluat, pur si simplu va sta un pic intr-un colt pana cand i se va regenera?
Suna ca o intrebare capcana, dar problema e destul de interesanta: avem corpurile teoretic cele mai evoluate de pe tot pamantul, avem un creier destul de mare si tot teoretic nu folosim decat vreo 10% din el, avem puterea tehnologiei si aparent nu prea facem nimic prea bun cu ea... Ceva scartaie tare in toata scena asta. Cei ma evoluati din toata parcarea si totusi nu prea dam dovada ca am fi asa...
Deci, daca ati fi o salamandra transferata in corpul unui om, ce-ati face daca ati pierde un membru?
Sa presupunem ca printr-un experiment al unui vrajitor zapacit, mintea si constiinta unei salamandre ajunge in trupul unui razboinic medieval: sabie in mana, armura pe el si un picior proaspat taiat. Ce credeti ca este acum min mintea salamandrei/om? "Asta e, am un picior taiat... poate mi-l pune medicul la loc"? Sau se gandeste ca din moment ce acum are corpul si creierul care se presupune ca ar fi mai evoluat, pur si simplu va sta un pic intr-un colt pana cand i se va regenera?
Suna ca o intrebare capcana, dar problema e destul de interesanta: avem corpurile teoretic cele mai evoluate de pe tot pamantul, avem un creier destul de mare si tot teoretic nu folosim decat vreo 10% din el, avem puterea tehnologiei si aparent nu prea facem nimic prea bun cu ea... Ceva scartaie tare in toata scena asta. Cei ma evoluati din toata parcarea si totusi nu prea dam dovada ca am fi asa...
Deci, daca ati fi o salamandra transferata in corpul unui om, ce-ati face daca ati pierde un membru?
luni, 7 septembrie 2009
Ce bine este... cand este rau...
E relativ usor sa intalnest o persoana mai bolnava sau mai in varsta posesoare a unor boli destul de grave, si este si mai usor sa anticipezi raspunsul acelei persoane la intrebarea "Ce faci/cum te simti?": "Bine.". Suna uneori de-a dreptul ciudat, cand vezi persoana ca sufera sub apasarea durerii, dar raspunde cu "bine".
Dar ce este "bine"? Cea mai buna definitie a lui "bine/bun" este ceva cu care esti de acord. Doar atat. Oare ce-si spun 2 hoti dupa ce au spart o casa si nu au fost prinsi? Sau ce spun 2 pescari care au prins destul peste? Sau un expert in demolari care tocmai a darmat o cladire? "A mers bine"... Pe de alta parte, opusul - "rau" - este acel lucru cu care nu esti de acord. Definitia este relativ fireasca...
Si unde e dilema? Pai cum ramane cu persoana care sufera si spune ca este "bine"? E ciudat, dar de fapt este natural: respectiva persoana si-a acceptat durerea ca facand parte din realitatea proprie. "Este bine" se poate traduce in "este normal pentru mine". Daca dintr-o data starea ei de rau ar disparea, atunci in mod sigur ar exista semne de intrebare.
Daca dintr-o data toate lucrurile in lume ar fi puse in ordine si ar disparea violentele si nedreptatile, nimeni nu ar crede asta imediat... poate dupa cateva zile ar incepe sa creada, eventual ar fi perfect convinsi dupa cateva saptamani, dar initial oricine ar putea sa jure ca ceva "nu este bine". Si nu pentru ca n-ar fi frumos sau drept sau placut... ci pentru ca ceva lipseste din realitatea lor.
Deci, voi ce raspundeti atunci cand spuneti "bine"? Ce ati transmis? Ce vi se transmite cand vi se spune "bine"? ... nimic... absolut nimic..."Bine" este cuvantul fara sems, fara incarcatura, fara valoare.
Dar ce este "bine"? Cea mai buna definitie a lui "bine/bun" este ceva cu care esti de acord. Doar atat. Oare ce-si spun 2 hoti dupa ce au spart o casa si nu au fost prinsi? Sau ce spun 2 pescari care au prins destul peste? Sau un expert in demolari care tocmai a darmat o cladire? "A mers bine"... Pe de alta parte, opusul - "rau" - este acel lucru cu care nu esti de acord. Definitia este relativ fireasca...
Si unde e dilema? Pai cum ramane cu persoana care sufera si spune ca este "bine"? E ciudat, dar de fapt este natural: respectiva persoana si-a acceptat durerea ca facand parte din realitatea proprie. "Este bine" se poate traduce in "este normal pentru mine". Daca dintr-o data starea ei de rau ar disparea, atunci in mod sigur ar exista semne de intrebare.
Daca dintr-o data toate lucrurile in lume ar fi puse in ordine si ar disparea violentele si nedreptatile, nimeni nu ar crede asta imediat... poate dupa cateva zile ar incepe sa creada, eventual ar fi perfect convinsi dupa cateva saptamani, dar initial oricine ar putea sa jure ca ceva "nu este bine". Si nu pentru ca n-ar fi frumos sau drept sau placut... ci pentru ca ceva lipseste din realitatea lor.
Deci, voi ce raspundeti atunci cand spuneti "bine"? Ce ati transmis? Ce vi se transmite cand vi se spune "bine"? ... nimic... absolut nimic..."Bine" este cuvantul fara sems, fara incarcatura, fara valoare.
miercuri, 22 iulie 2009
Creativitate
Fara comentarii... Pentru cei care vor pot sa activeze subtitrarile de la butonul de Subtitles.
vineri, 26 iunie 2009
Ceea ce analizezi, in cele din urma devii
In procesul de traire zilnica, creierul nostru primeste semnale prin cele 5+ simturi ale sale destule suficient de multe cat sa duca orice om pe campii. Dar natura/Dumnezeu/creatorul ne-a dotat cu un sistem de filtrare care ne permite sa ignoram ceea ce nu prezinta interes. Astfel este prevenita nebunia instanta.
Foarte frumos din partea cui a conceput sistemul, doar ca a uitat sa tipareasca si un manual de folosire pentru aceasta caracteristica a omului. Un astfel de sistem ne va culege din informatiile care vin la noi, acele lucruri care ne intereseaza pe noi, ceea ce inseamna ca daca o persoana iubeste banii, in mod sigur va vedea in fiecare zi in jurul ei bani si lucruri valoroase. Daca o persoana are impresia ca lumea este un loc ostil, creierul ii va culege din mediul inconjurator toate elementele ostile, dandu-i 'apa la moara' pentru ideea ca lumea este ostila. Pe de alta parte, daca o persoana considera ca lumea este un camp imens de joaca, cu lucruri frumoase si oameni prietenosi, creierul ii va scoate in evidenta toate aceste lucruri si ii va filtra toate lucrurile urate/rele (asa cum sunt considerate de persoana in cauza).
"Pana aici suna frumos filtrul asta, si cu ce m-ajuta?". In primul rand, daca aveti in viata voastra lucruri care nu va plac, puneti-va intrebarea "ce cauta ele in viata mea?"; pentru ca in mod sigur ele sunt acolo pentru ca au trecut de filtrul vostru si v-au fost prezentate. Considerati ca viata este o jungla si v-a ajuns cate batalii si lupte zilnice aveti? Potentialele batalii va sunt prezentate pentru ca au trecut de filtru.
Schimbati filtrul, chiar daca pentru numai 5 min si vedeti diferenta.
Ce inseamna sa schimbi filtrul? Uitati-va in jurul vostru si cautati toate lucrurile care au culoarea maro. Timp de 10 secunde cautati toate lucrurile maro care le-ati vazut. Inchideti ochii. Cate ati vazut? Fara sa deschideti ochii, cate obiecte rosii ati vazut? Deschideti ochii si 10 secunde cautatil lucrile rosii. Cate ati vazut? Cumva mai multe decat ati vazut prima oara?
Filtrul este practic un set de idei si credinte pe care le consideram adevarate. Daca realitatea pe care o vedeti nu va place, inseamna ca ceea ce credeti voi ca este adevarat, va provoaca durere. Si nu este vina mediului inconjurator ci a celui care este indurerat. Atunci schimbati lucrurile care le considerati adevarate si veti schimba realitatea voastra.
"Cum adica sa schimb ceva ce este adevarat?". Simplu: cand v-ati nascut nu aveati nici cea mai vaga notiune de ce este adevarat/fals. Toate le-ati invatat in procesul de crestere si maturizare. Iar daca a fost invatat, atunci poate fi dezvatat si/sau inlocuit cu altceva.
Spor la filtrat
Foarte frumos din partea cui a conceput sistemul, doar ca a uitat sa tipareasca si un manual de folosire pentru aceasta caracteristica a omului. Un astfel de sistem ne va culege din informatiile care vin la noi, acele lucruri care ne intereseaza pe noi, ceea ce inseamna ca daca o persoana iubeste banii, in mod sigur va vedea in fiecare zi in jurul ei bani si lucruri valoroase. Daca o persoana are impresia ca lumea este un loc ostil, creierul ii va culege din mediul inconjurator toate elementele ostile, dandu-i 'apa la moara' pentru ideea ca lumea este ostila. Pe de alta parte, daca o persoana considera ca lumea este un camp imens de joaca, cu lucruri frumoase si oameni prietenosi, creierul ii va scoate in evidenta toate aceste lucruri si ii va filtra toate lucrurile urate/rele (asa cum sunt considerate de persoana in cauza).
"Pana aici suna frumos filtrul asta, si cu ce m-ajuta?". In primul rand, daca aveti in viata voastra lucruri care nu va plac, puneti-va intrebarea "ce cauta ele in viata mea?"; pentru ca in mod sigur ele sunt acolo pentru ca au trecut de filtrul vostru si v-au fost prezentate. Considerati ca viata este o jungla si v-a ajuns cate batalii si lupte zilnice aveti? Potentialele batalii va sunt prezentate pentru ca au trecut de filtru.
Schimbati filtrul, chiar daca pentru numai 5 min si vedeti diferenta.
Ce inseamna sa schimbi filtrul? Uitati-va in jurul vostru si cautati toate lucrurile care au culoarea maro. Timp de 10 secunde cautati toate lucrurile maro care le-ati vazut. Inchideti ochii. Cate ati vazut? Fara sa deschideti ochii, cate obiecte rosii ati vazut? Deschideti ochii si 10 secunde cautatil lucrile rosii. Cate ati vazut? Cumva mai multe decat ati vazut prima oara?
Filtrul este practic un set de idei si credinte pe care le consideram adevarate. Daca realitatea pe care o vedeti nu va place, inseamna ca ceea ce credeti voi ca este adevarat, va provoaca durere. Si nu este vina mediului inconjurator ci a celui care este indurerat. Atunci schimbati lucrurile care le considerati adevarate si veti schimba realitatea voastra.
"Cum adica sa schimb ceva ce este adevarat?". Simplu: cand v-ati nascut nu aveati nici cea mai vaga notiune de ce este adevarat/fals. Toate le-ati invatat in procesul de crestere si maturizare. Iar daca a fost invatat, atunci poate fi dezvatat si/sau inlocuit cu altceva.
Spor la filtrat
sâmbătă, 18 aprilie 2009
Ceea ce vreau pentru mine, vreau pentru toti
- La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.
- Acesta era întru început la Dumnezeu.
- Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.
- Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor
Si Dumnezeu a creat planeta, si tot ceea ce exista pe ea. A creat lucruri vazute si nevazute, minerale si vietuitoare. Si toate au fost create prin puterea lui, si functioneaza ca un tot unitar. Iar in acest Tot Unitar pamantul, aerul, apa, resursele, bogatiile sunt toate ale tuturor. Si ca un Tot Unitar exista abundenta, iar aceasta nu poate fi negata pentru ca astfel ar fi negata puterea lui Dumnezeu.
Iar daca intr-o lume bogata, exista indivizi saraci, atunci problema nu este a lumii ci a indivizilor. Daca in jurul unui om, in aceeasi meserie, in acelasi oras, in aceeasi firma, exista evolutie si bogatie, iar pentru el bogatia lipseste, este din cauza ca acel om nu face ceea ce face un om bogat.
Poate suna a truism, dar este in realitate foarte simplu. Orice poate face, gandi sau avea un om, poate si cel de langa el.
Resursele, apa, aerul, mancarea, combustibilul si toate bogatiile planetei sunt ale tuturor, iar a considera ca ele sunt date prin drept de la Dumnezeu doar unor cativa alesi este o superba tampenie. Actul de a poseda ceva este o conventie umana, iar Dumnezeu nu ar da niciodata drept asupra unei parti din creatia lui doar unu om sau unei singure familii.
Feriti-va de gandurile de a fi mai presus de cei din jurul vostru - de a avea mai mult, de a sti mai mult doar pentru lauda si recunoasterea personala- caci niciodata aceste ganduri nu au adus ceva bun in lumea asta. Sute de ani regi si imparati si-au pus armatele in miscare doar pentru a-si satisface dorinta de mai mult iar pamantul s-a inrosit de sange de fiecare data. Acum avem lorzi financiari care isi folosesc armatele de bani in exact acelasi scop, poate cu mai putin sange dar cu acelasi efect de ridicare deasupra celor multi.
Este perfect firesc pentru cel care isi dedica viata creatiei si iubirii sa aiba abundenta in viata lui, caci daca aplica in viata lui regula de aur a lui Jones din Toledo: "Ceea ce vreau pentru mine, vreau pentru toti", toti cei din jur vor avea mai mult. Cu fiecare pas in evolutie pe care acel om il face, toti cei din jurul sau evolueaza si ei. Iar cum nu este de loc intamplator, oamenii sunt atrasi de cei care gandesc si actioneaza in acest mod.
A nu se intelege "mai mult" numai in sensul strict financiar sau material. Mai mult inseamna crestere, indiferent de conditii. Atunci cand in comert se cumpara un obiect, este imposibil sa nu platesti mai mult pentru el decat valoreaza initial, dar daca cumpararea lui iti va aduce profit in orice sens, atunci principiul cresterii a fost indeplinit.
Daca un pastor din varful muntelui ar cumpara un tablou de Picasso, atunci pentru el ar fi o pierdere - nu s-a imbogatit cu nimic, nu ar adauga nimic vietii lui. Dar daca ar fi sa cumpere un caine dresat pentru acelasi pret, atunci acel caine ii va apara oile iar el ar face o afacere buna.
Iar cand un grup de oameni, o comunitate sau o tara vor gandi doar in scopul crearii si nu in scopul competitiei, atunci evolutia va fi superba si imposibil de oprit, pentru ca prin ei se manifesta forta creatoare a lui Dumnezeu, iar acolo unde este Dumnezeu, nimic nu poate sta in cale, caci altfel Dumnezeu s-ar contrazice pe el insusi.
joi, 19 februarie 2009
oamenii mici si Oamenii Mari
In principiu, cand se face o apreciere asupra performantelor unei persoane, se face acest lucru relativ la cei din jur. Dar intr-o matematica mai recenta am gasit o metoda de apreciere cu mult mai frumoasa: determinarea performantelor relativ la ceea ce ai fi putut tu sa fii.
Cand esti pus fata in fata cu ceea ce ai putea fi, scuzele nu isi au rostul, realizarile si diferentele se vad imediat, dar mai ales nu e nevoie sa presupui nimic relativ la ceilalti sau in ce stadiu sunt ei.
Ai fi putut realiza ceva mai maret? Ai fi putut fi ceva mai maret? Este suficient sa-ti faci doar activitatile tale minuscule de zi cu zi?
Nu va sfiiti sa realizati lucruri mari. Nu se merita sa va limitati la lucruri mici doar de frica de a nu esua in lucrurile mari. Daca nu stiti de unde sa incepeti, cautati sprijinul celor din jur, in mod sigur il veti primi... cu o mica specificatie.
Unii va vor explica ca nu puteti face lucrurile mari (paradoxal acestia sunt exact acei care nu fac lucruri mari, si nu le-au facut niciodata) iar ceilalti va vor incuraja si sustine.
Ati putea spune ca este firesc, si este, dar in faza a 2-a, aveti toate sansele sa muscati din gazon cu toata eleganta, cunostintele si gandirea pozitiva de care dispuneti. Daca cu ceva timp inainte a fost un punct de rascruce in luarea deciziei, acum urmeaza decizia suprema: continui sau ridici steguletul alb? Cu putina vointa si cu ochii spre tinta din departare, nu e greu sa te ridici, si nu peste putin timp, dupa cativa pasi eleganti, o sa mai iei o gura de gazon... s.a.m.d.
Dupa cateva caderi, uitati-va putin in jur si vedeti cati dintre cei care v-au incurajat, mai sunt INCA langa voi? Cati critici s-au adunat in jurul vostru sa va analizeze munca pe care o faceti, fie ea la inceput sau la final? In mod sigur vor fi astfel de critici in jurul tau, dar din punctul meu de vedere, nimeni nu a ridicat statuie unui critic, deci nu sunt tocmai importanti.
Cati sunt care va abandoneaza, razand de esecurile voastre? Acestia sunt oamenii mici. Intr-un fel aceeasi oameni mici care au plecat cand Aurel Vlaicu a esuat in primele sale zboruri, in timp ce oamenii mari au ramas acolo sa il sustina, si poate aceeasi oameni care au considerat ca eminescu este un nimeni atunci cand traia in mizeria lui...
Oamenii Mari in schimb, vor fi langa tine dorind sa te vada reusind, si de cele mai multe ori, Oamenii Mari sunt cei care la randul lor au atins tinte mari.
Ignorati sfaturile celor care nu fac lucruri mari, inchideti-va urechile la vorbele criticilor si nu considerati ca pierdeti ceva cand oamenii mici parasesc culisele... nu se merita. Sunt destui care se ingramadesc sa urmeze drumurile altora. Dar drumul vostru este sfant pentru voi (si pentru prea putini altii), deci tratati-l ca atare.
"Odata ajunsi la finalul unei curse, ceea ce veti obtine este destul de mic comparativ cu ceea ce veti deveni, adica castigatori" (Zig Ziglar).
Cand esti pus fata in fata cu ceea ce ai putea fi, scuzele nu isi au rostul, realizarile si diferentele se vad imediat, dar mai ales nu e nevoie sa presupui nimic relativ la ceilalti sau in ce stadiu sunt ei.
Ai fi putut realiza ceva mai maret? Ai fi putut fi ceva mai maret? Este suficient sa-ti faci doar activitatile tale minuscule de zi cu zi?
Nu va sfiiti sa realizati lucruri mari. Nu se merita sa va limitati la lucruri mici doar de frica de a nu esua in lucrurile mari. Daca nu stiti de unde sa incepeti, cautati sprijinul celor din jur, in mod sigur il veti primi... cu o mica specificatie.
Unii va vor explica ca nu puteti face lucrurile mari (paradoxal acestia sunt exact acei care nu fac lucruri mari, si nu le-au facut niciodata) iar ceilalti va vor incuraja si sustine.
Ati putea spune ca este firesc, si este, dar in faza a 2-a, aveti toate sansele sa muscati din gazon cu toata eleganta, cunostintele si gandirea pozitiva de care dispuneti. Daca cu ceva timp inainte a fost un punct de rascruce in luarea deciziei, acum urmeaza decizia suprema: continui sau ridici steguletul alb? Cu putina vointa si cu ochii spre tinta din departare, nu e greu sa te ridici, si nu peste putin timp, dupa cativa pasi eleganti, o sa mai iei o gura de gazon... s.a.m.d.
Dupa cateva caderi, uitati-va putin in jur si vedeti cati dintre cei care v-au incurajat, mai sunt INCA langa voi? Cati critici s-au adunat in jurul vostru sa va analizeze munca pe care o faceti, fie ea la inceput sau la final? In mod sigur vor fi astfel de critici in jurul tau, dar din punctul meu de vedere, nimeni nu a ridicat statuie unui critic, deci nu sunt tocmai importanti.
Cati sunt care va abandoneaza, razand de esecurile voastre? Acestia sunt oamenii mici. Intr-un fel aceeasi oameni mici care au plecat cand Aurel Vlaicu a esuat in primele sale zboruri, in timp ce oamenii mari au ramas acolo sa il sustina, si poate aceeasi oameni care au considerat ca eminescu este un nimeni atunci cand traia in mizeria lui...
Oamenii Mari in schimb, vor fi langa tine dorind sa te vada reusind, si de cele mai multe ori, Oamenii Mari sunt cei care la randul lor au atins tinte mari.
Ignorati sfaturile celor care nu fac lucruri mari, inchideti-va urechile la vorbele criticilor si nu considerati ca pierdeti ceva cand oamenii mici parasesc culisele... nu se merita. Sunt destui care se ingramadesc sa urmeze drumurile altora. Dar drumul vostru este sfant pentru voi (si pentru prea putini altii), deci tratati-l ca atare.
"Odata ajunsi la finalul unei curse, ceea ce veti obtine este destul de mic comparativ cu ceea ce veti deveni, adica castigatori" (Zig Ziglar).
vineri, 30 ianuarie 2009
A urma ceea ce-ți dorești
Într-un studiu științific s-a verificat adevărul sintagmei "intuiție feminină". Au fost luate 2 eșantioane egale de femei și bărbați și au fost puși să joace un joc bazat pe intuiție. Scorurile obținute de cele 2 echipe au fost perfect egale. Concluzia? Și bărbații și femeile primesc aceleași impulsuri intuitive, și nu există diferențe majore. Cât despre "intuiția feminină"... răspunsul e simplu: femeile tind să asculte de ea, spre deosebire de bărbați care reușesc cu o foarte mare eficiență să o ignore folosind mintea.
Mintea ne spune că suntem prea mici (mici, proști și cu bube în cap) ca să atingem vise mari, și cel mai adesea împinge oamenii spre dezamăgirea de a-și trăi viața ca simpli muritori de rând, ducându-i cu zăhărelul până pe patul de moarte... unde nici unul nu spune "aș fi vrut să stau mai mult la birou" sau "poate că ar fi trebuit să muncesc mai mult"... În fața morții sunt ultimele exprimări ale viselor, fie ele împlinite sau eșuate, iar diferența este că visele împlinite aduc zâmbete și liniște, iar cele neîmplinite aduc frustrare și amărăciune.
Dacă ar fi să muriți peste 3 ore, v-ați simți împliniți și liniștiți, știind că ați trăit ceea ce v-a plăcut să trăiți? Sau v-ați simți înfuriați pentru viața irosită în fața unei foi de hârtie, a unei lopeți sau a unei tastaturi?
Mintea ne spune că suntem prea mici (mici, proști și cu bube în cap) ca să atingem vise mari, și cel mai adesea împinge oamenii spre dezamăgirea de a-și trăi viața ca simpli muritori de rând, ducându-i cu zăhărelul până pe patul de moarte... unde nici unul nu spune "aș fi vrut să stau mai mult la birou" sau "poate că ar fi trebuit să muncesc mai mult"... În fața morții sunt ultimele exprimări ale viselor, fie ele împlinite sau eșuate, iar diferența este că visele împlinite aduc zâmbete și liniște, iar cele neîmplinite aduc frustrare și amărăciune.
Dacă ar fi să muriți peste 3 ore, v-ați simți împliniți și liniștiți, știind că ați trăit ceea ce v-a plăcut să trăiți? Sau v-ați simți înfuriați pentru viața irosită în fața unei foi de hârtie, a unei lopeți sau a unei tastaturi?
marți, 27 ianuarie 2009
Eșecul: secretul succesului
Urmand articolului Esecul este o stare, un mic film gasit pe internet.
Din punctul personal de vedere, este un exemplu foarte bun despre cum sa-ti faci drum spre succes, indiferent de obstacole, indiferent de esecuri.
Din punctul personal de vedere, este un exemplu foarte bun despre cum sa-ti faci drum spre succes, indiferent de obstacole, indiferent de esecuri.
luni, 26 ianuarie 2009
Validat
Un film de Kurt Kuenne, castigator a numeroase premii:
Castigator - Cel mai bun film narativ de scurt metraj, Festivalul de Film Cleveland Int'l
Castigator - Premiul juriului, Festivalul de film Gen Art Chicago
Castigator - Premiu de popularitate, Festivalul de film Hawaii Int'l
Castigator - Cea mai bună comedie scurta, Festivalul de film Breckenridge
Castigator - Premiul Inima de Cristal, cel mai bun film de scurt metraj & cea mai bună comedie, Festivalul de film Heartland
Castigator - Christopher & Dana Reeve premiul de popularitate, Festivalul de Williamstown
Castigator - Cea mai bună comedie, Festivalul de film Dam Short
Castigator - Cel mai bun film de scurt metraj, Festivalul de film Sedona Int'l.
Castigator - Cel mai bun film narativ de scurt metraj, Festivalul de Film Cleveland Int'l
Castigator - Premiul juriului, Festivalul de film Gen Art Chicago
Castigator - Premiu de popularitate, Festivalul de film Hawaii Int'l
Castigator - Cea mai bună comedie scurta, Festivalul de film Breckenridge
Castigator - Premiul Inima de Cristal, cel mai bun film de scurt metraj & cea mai bună comedie, Festivalul de film Heartland
Castigator - Christopher & Dana Reeve premiul de popularitate, Festivalul de Williamstown
Castigator - Cea mai bună comedie, Festivalul de film Dam Short
Castigator - Cel mai bun film de scurt metraj, Festivalul de film Sedona Int'l.
luni, 19 ianuarie 2009
Eșecul este o stare
Cele 2 concepte ale eșecului și succesului sunt definite destul de bine în dex, dar extrem de prost înțelese în viața de zi cu zi. În dicționar le găsim ca rezultate ale unor acțiuni, iar în viața reală considerăm rezultatul unor acțiuni majore, cum ar fi un examen, un test, un proiect sau un drum la piață.
Este ca și când toată viața noastră se rezumă la cele 2-7 acțiuni majore pe care le facem în decursul unei săptămâni iar calitatea săptămânii se rezumă la rezultatele acelor acțiuni. Prea simplist...
Toate lucrurile ar trebui să fie cât mai simple, dar nu simpliste. (Albert Einstein)
Folosind această perspectivă pentru a filtra rezultatele din viața noastră, pierdem o parte foarte importantă din viața noastră. Mai exact acea parte pe care persoanele foarte optimiste pun accentul: rezultatele medii, mici și foarte mărunte, care alături de rezultatele mari oferă o perspectivă clară a vieții noastre.
Mă refer aici la activități comune și simple: spălatul vaselor, un duș, un joc de logică, un răsărit de soare, o reclamă plăcută, o demachiere, un email plăcut etc.
Eșecul este o stare pentru că toți cei care eșuează, radiază voit eșecul în toate activitățile lor. O astfel persoană trăiește într-o permanentă gafă și o permanentă scuză față de ceilalți și par că produc scuze valid în momentul în care deschid gura. Dacă considerați că nu am în totalitate dreptate, căutați o persoană din latura extremă opusă.
Observați cum vorbesc persoanele de succes, observați ce limbaj folosesc, ce gesturi au, ce statură au. Pentru ei actul de a se duce până la budă este un act de succes și este realizat perfect, iar actul de a vorbi despre reușite și succes este absolut firesc.
Nu afirm că actul de a te comporta ca un om de succes va conduce imediat la a fi un om de succes, deoarece succesul ca și eșecul, este o stare. Dar dacă veți reuși să creați starea de succes, atunci acțiunile voastre se vor adapta stării voastre.
Nici una dintre stări nu este "o destinație" - nici una dintre ele nu este permanentă. Depinde de om să își construiască permanent viața cu propriile mânuțe.
Este ca și când toată viața noastră se rezumă la cele 2-7 acțiuni majore pe care le facem în decursul unei săptămâni iar calitatea săptămânii se rezumă la rezultatele acelor acțiuni. Prea simplist...
Toate lucrurile ar trebui să fie cât mai simple, dar nu simpliste. (Albert Einstein)
Folosind această perspectivă pentru a filtra rezultatele din viața noastră, pierdem o parte foarte importantă din viața noastră. Mai exact acea parte pe care persoanele foarte optimiste pun accentul: rezultatele medii, mici și foarte mărunte, care alături de rezultatele mari oferă o perspectivă clară a vieții noastre.
Mă refer aici la activități comune și simple: spălatul vaselor, un duș, un joc de logică, un răsărit de soare, o reclamă plăcută, o demachiere, un email plăcut etc.
Eșecul este o stare pentru că toți cei care eșuează, radiază voit eșecul în toate activitățile lor. O astfel persoană trăiește într-o permanentă gafă și o permanentă scuză față de ceilalți și par că produc scuze valid în momentul în care deschid gura. Dacă considerați că nu am în totalitate dreptate, căutați o persoană din latura extremă opusă.
Observați cum vorbesc persoanele de succes, observați ce limbaj folosesc, ce gesturi au, ce statură au. Pentru ei actul de a se duce până la budă este un act de succes și este realizat perfect, iar actul de a vorbi despre reușite și succes este absolut firesc.
Nu afirm că actul de a te comporta ca un om de succes va conduce imediat la a fi un om de succes, deoarece succesul ca și eșecul, este o stare. Dar dacă veți reuși să creați starea de succes, atunci acțiunile voastre se vor adapta stării voastre.
Nici una dintre stări nu este "o destinație" - nici una dintre ele nu este permanentă. Depinde de om să își construiască permanent viața cu propriile mânuțe.
miercuri, 14 ianuarie 2009
Vrei sa ai dreptate sau vrei sa fii fericit ?
Recent am auzit o remarca de genul “Vrei sa ai dreptate sau vrei sa fii fericit ?”
Incercand sa pricep cu adevarat intelesul intrebarii am ajuns sa pun multiple intrebari din categoria :
“Ce legatura are fericirea cu dreptatea ?”, “Ce fel de legatura este intre cele doau?” Si nu in ultimul rand “Ce este aia fericire si ce este dreptate?”
Nimic nu a fost mai concludent decat reactia unei persoane intr-o discutie un pic cam contradictorie: “Vezi ca am avut dreptate?” insotita de un ranjet si o satisfactie interioara ce putea fi observata si de un orb.
In acel moment am realizat ca “a avea dreptate”, in mecanismul logico-sentimental pe care noi toti il avem, se traduce de multe ori in “stiu”, “cunosc”, mai exact in “SUNT BUN, valoros”. In acelasi timp in momentul in care nu avem dreptate se traduce in contrarul: nu stiu, nu cunosc, nu sunt bun, nu valorez.
Si acum nu cred ca este cineva care sa nu fie fericit in momentul in care afla despre sine ca este foarte capabil si valoareza mult, fie ca este doar in ochii lui, fie ca asa este privit de mai multi.
Si totusi daca analizam la rece dreptatea/adevarul este un lucru foarte variabil care difera in functie de perspectiva fiecaruia asupara evenimetului si in functie de experientele anterioare ale fiecaruia ce il determina pe om sa interpreteze intr-un anumit fel propriu.
In concluzie nu exista un adevar unanim acceptat de catre toti, pentru ca fiecare este un filtru ce altereaza mai mult sau mai putin informatia perceputa fara nici macar sa isi de-a seama.
Problema apare in orice dicutie a nostra in contradictoriu ce se traduce intr-o batalie in a vedea cine este mai bun si mai “corect”. In acest moment se pune intrebarea pentru tine insuti : Realizezi ca adevarul tau difera de adevarul celui cu care vorbesti ? Si ca este foarte posibil ca fiecare sa aiba dreptate dar fiecare in partea lui. Realizezi ca aprecierea ta proprie e mult mai profunda decat daca ai sau nu dreptate? Si ca daca vrei sa fi cu adevart fericit cu ceea ce tu esti nu este nevoie de a avea dreptate intr-o discutie si mai ales nu e nevoie sa fortezi pe nimeni pentru a recunoaste faptul ca tu ai dreptate , este destul ca TU stii cine esti si ce esti si care este adevarul tau, si ca nu trebuie sa fie la fel cu al altora pentru a fi adevarat.
Chiar cred ca fericirea vine din interior si din modul in care tu apreciezi ceea este in jur din perspectiva propriului interior si nu din ceea ce vad altii, pentru ca daca tu crezi ceva fara a pune la indoiala ca este adevarul tau propriu, cei din jur treptat vor percepe acest lucru si vor accepta adevarul tau, fara insa a fi fortati sa fie deacord intr-o dicutie a cine are mai multa dreptate si care este mai bun.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)