Undeva in istoria omenirii, a aparut ideea ca saracia este intr-o stransa legatura cu spiritualitatea. Intr-un fel este adevarat, dat fiind ca bogatia tinde de cele mai multe ori sa ceara mult mai multa atentie si energie, astfel incat sa fie oferita mai putin pentru spiritualitate.
Pe de alta parte, bogatia spirituala este bogatia suprema - nu de alta, dar cea materiala tinde sa fie perisabila - iar atunci cand bogatia suprema este atinsa, orice alta bogatie este inclusa. Deci cu cat este o persoana mai saraca cu atat potentialul ei de bogatie spirituala este mai mare... teoretic...
Atunci, logic vorbind, a-i ajuta pe cei saraci inseamna sa le perturbam potentialul de bogatie spirituala.
De fapt... stai ca nu se leaga... sunteti siguri ca saracia are vreo legatura cu spiritualitatea?? Ca daca esti sarac: carti - canci, manastiri - canci, liniste - canci (tre sa stai pe langa cei care ti-ar putea oferi mancare) etc. Si cam singurele cuvinte pe care le scot cei saraci din gura nu sunt cuvinte spirituale inaltatoare, ci mai mult cereri de ajutor pt nevoi marunte.
Pentru carti ai nevoie de bani, pentru drumuri in locuri spirituale si linistite, de asemenea. Poate ca raspunsul se gaseste pe calea de mijoc, acolo unde atentia este si pe spiritualitate si pe material. Si acolo unde succesul poate aparea spontan in ambele domenii.
Atunci concluzia directa este: nu ajutati oamenii saraci, pentru ca risca sa devina si mai saraci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu