Adaptare la mediu

Plecand de la fraza "Supravietuirea celui mai adaptabil", nu am putut sa nu ma gandesc un pic la supravietuirea oamenilor si la adaptabilitatea lor. Avand in vedere ca locuim in cam orice zona a globului si exterminam cam orice ne-ar putea intepa, zgaria sau manca, nu prea pot spune ca remarc evolutia.

• Momentan avem cateva mici organe prin corp de a caror scop nu suntem foarte lamuriti (a se vedea apendicele, creierul si alte cateva... De ce creierul? Pentru ca nimeni nu e prea sigur de modul in care functioneaza... Pur si simplu functioneaza)
• Copii sugari sunt capabili sa intre intr-o stare de hibernare in caz de cataclism (exista copii scosi de sub cladiri darmate la cutremur la cateva zile dupa darmarea lor)
  
• Folosim conform unora 10% din capacitatea intelectuala... Ma rog, nu sunt tocmai un fan al extinderii capacitatii creierului doar de dragul extinderii, dar daca continuam in ritmul asta oare ne vom trezi peste 5000 de ani cu creiere de 5-10 ori mai mici? (Primesti o palma si nu se mai cheama ca "iti suna apa in cap", o sa fie "iti suna biluta in cap")
• Ajungem sistematic spre ultimii ani din viata sa nu ne putem incalta fara a ne tine de ceva.
• Folosim muschii corpului doar pentru sederea si deplasarea in picioare, sezand la birou, culcat in pat si eventual in genunchi la biserica; si ne miram de ce ni se lasa muschii si apar problemele de oase (ca si cand ar aparea acolo prin mijloace magice, dincolo de puterile noastre)

Gluma, gluma, dar tehnic vorbind, noi nu ne aflam pe o panta tocmai ascendenta de evolutie a organismelor noastre. Iar acest lucru inca nu este destul de interesant comparativ cu faptul ca AM AJUNS totusi la asemenea organisme. Si-atunci intrebarea se pune: CUM am ajuns noi sa "ne" evoluam un creier din a carui capacitate folosim doar 10% in mod constant? Cum exact avem un corp capabil sa se adapteze la conditii de mediu la care nici un alt animal nu face fata?
Si totusi "Dumnezeu nu joaca zaruri cu universul" (Einstein).