vineri, 19 septembrie 2008

Un trecător

Un drumeț trecea printr-o pădure pe timp de noapte. Constată la un moment dat că pe drum și-a pierdut punga cu bani. În pădure este întuneric și nu are cum să o caute, dar nici nu poate să se cazeze la un han. La marginea pădurii în schimb, care acum este foarte aproape, luna are destulă putere să lumineze. Așa că iese din pădure și începe să caute punga la marginea pădurii. (Nu râdeți). Un alt drumeț ajunge și el la marginea pădurii, și observându-l pe primul îl întreabă ce-a pățit:
- Ai pierdut ceva?
- Mi-am pierdut punga de bani și nu am cum să mă cazez la han.
- Atunci hai că te ajut să o cauți.
Și astfel acum 2 oameni caută punga de bani la marginea pădurii.
- Dar totuși unde ai pierdut punga? întreabă cel de-al 2-lea.
- Păi undeva în pădure.
- Și noi de ce căutăm la marginea pădurii???
- Păi în pădure este beznă! Doar aici avem lumină să căutăm ceva.
Gluma e bună dar e întâlnită frecvent în viețile noastre. De câte ori nu ați ajuns să aveți o problemă de natură interioară (depresie, supărare, gânduri obținute în urma unui eveniment sau film urât)? Care a fost soluția pe care ați aplicat-o? Un film? O muzică care vă motivează sau dimpotrivă, care rezonează cu sentimentul? Și de câte ori n-ați adus un prieten căruia i-ați explicat toate simptomele, dar mai puțin sursa stării voastre?
Căutatul la lumină e foarte comic, și avem oameni pe care îi plătim să caute cu noi la lumină (se cheamă psihologi). Iar aceștia sunt nevoiți să se facă că vă ajută cu căutatul la lumină când de fapt vă întreabă pe unde ați venit în speranța că vor putea să găsească punga reală (în cazurile bune în care chiar vor să ajute).
Cauzele se află în interiorul nostru, nu în exterior.
- Mi-a luat Dunărea casa!!
- Cine te-a pus să faci casa la 10m de maul Dunării?
Sentimentul pe care îl ai atunci când plasezi vina pe ceva extern aduce o formă de liniște, dar odată cu externalizarea cauzei, pierzi controlul evenimentului: tu nu poți face nimic, totul va depinde de cât de lunecos o să fie drumul sau câte clame ai în cutia de pe birou.
Nu vă oprește nimeni să fiți liniștiți, dar nici să nu vă plângeți când realizați că viața voastră este condusă literalmente de alții din jurul vostru.

4 comentarii:

Anonim spunea...

OMG. Cata dreptate poti sa ai. Sunt unele chestii din ce ai zis tu pe care le-am observat si eu in decursul acestor cautari, sunt si cateva chestii noi, dar care sunt binevenite. In mare cam asta am fi, niste trecatori prin viatza. Niste frunze in vant. Nu putem sa facem totul de capul nostru si de f multe ori ne place sa fim condusi.

Guzganu

Anonim spunea...

good point.
insa oricum in "padure" NU ai cum sa cauti pentru ca e intuneric. Ti-ai pierdut "punga" ? Intotdeauna cand iti pierzi "punga" sau "traista fermecata a Veronicai" te simti disperat sa o regasesti insa nu conteaza unde pentru ca desi poti sti exact pe unde ai pierdut-o nu poti face nimic in intuneric... deci ai putea sa vezi cu cine o cauti.
for the sake of missing out the point :D : incearca sa cauti cu cineva care e fumator, sigur are o bricheta; daca stau bine si ma gandesc "fumator" se refera la o categorie de persoane care au ceva care te-ar putea ajuta in cautare.

Anonim spunea...

mare branza, cum statea ala la marginea padurii sa caute punga, la fel de bine putea sa astepte pana dimineata la marginea padurii, la prima raza de lumina a diminetii. apoi, cautarile! :)

Cristian Coţoi spunea...

Într-adevăr, ce fain ar fi dacă ar răsări soarele în toate locurile întunecate :).
Și dacă tot e să o luăm metaforic, e nevoie totuși să fie și cineva să observe lumina acolo unde soarele a răsărit.
S-au discutat filosofii destul de mult tip pentru o idee interesantă: dacă într-o cameră există un măr roșu și în cameră nu există nici un observator și nimeni nu se uită în cameră, atunci ce culoare are mărul?