Anatomia unei probleme

Problemă:

• o stare de dificultate care necesită rezolvare
• o întrebare care necesită un răspuns sau dezbatere
• o discrepanță între starea actuală și starea dorită

...ori cel puțin așa scrie prin dicționare.
Dar mai există un tip: acele probleme care par că nu se mai termină - și mă refer aici la acele probleme unde persoana le rezolvă doar atât cât să nu devină prea grave și doar cât să nu le rezolve complet. N-ați întâlnit niciodată situația în care un prieten sau o rudă suferă de o boală și deși se plânge toată ziua de ea, nu ia nici o măsură serioasă? Lumea e plină de astfel de omuleți.
În realitate problemele pot fi clasificate ceva mai interesant:

• o stare de dificultate crescută care necesită rezolvare
• o stare de dificultate redusă creata (cu mânuța) pentru acoperirea unei probleme reale și dificile

Exemplu: nevoia de exprimare a sentimentelor + lipsa abilităților de comunicare = problemă serioasă. Rezolvare reală: exprimarea sentimentelor (restul va decurge de la sine). Ocolire: se crează probleme mici și ”deranjante” pentru amânarea discuției - multă muncă, indispozitie, lipsa chefului etc. - destul de simplu și întâlnit.
Cei care își crează astfel de probleme pun cele mai mari semne de întrebare celor apropiați - „Și doar doctorul i-a spus să nu mai mănâne așa mult, și uite că se încăpățânează...”. Cei care nu cunosc, cad ușor în plasa acestor probleme create, și oferă compasiunea și suportul lor, unor oameni care în realitate nu suferă de acea boală.
Motivul creării acestor probleme este dorința de a rezolva o problemă mare fără însă a o confrunta. Cel care se face că este bolnav, pur și simplu are nevoie de odihnă și atenție - poate similar cu starea de copil în familie: nu are nici o responsabilitate, și toate îi sunt la îndemână. Ceea ce încearcă este fuga de o responsabilitate mai mare.
Sunt oameni care au o față de parcă sunt născuți bolnavi, lipsiți de chef, neîndemânatici... nu sunt - nimeni nu se naște cu probleme de acest tip, toate sunt rezultatul gândirii oamenilor, și toate vor dispărea, la fel de repede precum au apărut, atunci când fiecare om își va asuma responsabilitatea propriei vieți.
Viața voastră nu aparține altor oameni sau altor zeități sau idei. Viața vă aparține, și toate câte curg în ea, tot responsabilitatea voastră sunt.