luni, 22 septembrie 2008

"De ce?"

Cam pe la 3 ani, copiii încep să-și terorizeze părinții cu întrebarea ”de ce”, prin care ei caută să înțeleagă lumea în care au aterizat forțat și să i se adapteze. Din punctul de vedere al psihologilor, ei învață lucruri noi. Din punctul meu de vedere ei învață dar și exersează capacitatea lor de a schimba elementele învechite și proaste ale lumii.
Dar totuși în esență, întrebarea ”De ce”, deși are aplicații practice în unele cazuri, poate fi una dintre cele mai dezastruoase întrebări, dacă nu e folosită cum trebuie și în condițiile nepotrivite. "De ce mint mincinoșii?", "De ce se poartă războaiele?", "De ce există oameni răi?", "De ce-a trebuit să se nască Hitler?", "De ce-a trebuit să se nască Brâncuși?"...
Se pot scrie volume întregi, zile de conferințe și discuții cu teorii și presupuneri care ar putea fi oferite ca răspuns la aceste întrebări, dar în esență vor fi un consum inutil de energie. Timpul dedicat acestor teorii ar fi putut fi alocat pentru dezvoltare, creștere și creație, în prezent privind spre viitor.
Pus în fața unei astfel de probleme (care generează o întrebare care începe cu "De ce") poți să:
  • Încerci să răspunzi la ea (că doar e timpul tău și tu decizi cum vrei să-l folosești);
  • ...și eventual să insiști - în speranța că vei obține un răspuns satisfăcător...
  • ...eventual să ajungi un fanatic în a urmări răspunsul (cum ar fi de ce toți fumătorii tind să fumeze lângă un nefumător).
sau
  • O accepți așa cum este și continui cu viața ta - binele și răul sunt în lumea asta de câteva mii de ani și nici tiranii, nici justiția și nici biserica nu au reușit să le rezolve. Nu-ți irosi energia scuipând de jos în sus (nu merge prea bine).
Vrei să ajuți într-un fel? Foarte bine: crește și te dezvoltă. Nu poți fi destul de sărac pentru a-i ajuta pe săraci, nici destul de bolnav pentru a-i ajuta pe bolnavi, nici destul de incult pentru a-i ajuta pe cei inculți. Nu ai cum să ajuți o altă persoană de la același nivel cu ea. Aceeași gândire care a creat o problemă (cum ar fi cazul tău, dacă ești la același nivel cu persoana pe care o ajuți) nu o poate rezolva (Einstein). O poți ajuta dacă ești mai experimentat, mai cunoscător, mai înțelept decât problema pe care o rezolvi.
În aceeași ordine de idei, atunci când ai o problemă, nu o rezolva împreună cu cei care au aceeași problemă - e supid. Caută răspunsul la cei care DEJA au rezolvat problema, sau care gândesc altfel decât tine. A gândi că a pune 10 bolnavi de cancer la un loc îi va ajuta este semn de nebunie. Dacă vrei ca un bolnav de cancer să se vindece, așează-l lângă oameni care au învins cancerul.
Mincinoșii nu vor spune adevărul prea des - altfel nu i-am numi mincinoși. Bătăușii nu se vor opri din bătut - altfel nu le-am spune bătăuși. Idioții nu se vor opri din a provoca războaie - altfel nu i-am numi idioți. Cei care gândesc diferit față de tine vor gândi așa cum vor ei în continuare, nu cum vrei tu - altfel nu s-ar numi diversitate.
Pur și simplu asta este viața, și poți pierde foarte mult din ea, dacă pui întrebări cu "De ce" la problemele greșite.

3 comentarii:

nrt spunea...

De fapt, copilul se naste deja cu multe cunostinte; dureaza pana se adapteaza la noua lume, noile reguli; creierul decodeaza informatiile primite de la senzori : precum ochii, pielea, urechile. Initial copii nu pot distinge decat lumina si intunericul, nu pot vorbi, nu pot auzi, etc. Dar asta nu inseamna ca nu stiu nimic.

Guzganu spunea...

@nrt: nu sunt de acord cu tine, ca ne nastem cu anumite cunostinte predefinite. Doar informatii genetice, dar care nu au treaba cu ceea ce este inmagazinat in materia noastra cenusie si poate informatii culese din pantecele mamei, doar atat.

Cat despre legendara "De ce?" - imi pare rau ca mi-am pus prea multe astfel de intrebari. Ce bine era cand stiam mai putine. :P

Cristian Coţoi spunea...

Consider că la naștere un copil cunoaște extrem de multe lucruri, dar nici unul dintre acele lucruri nu poate fi ințeles sau măsurat cu mintea normală.
Totusi articolul era ca un sfat pentru cei care au mintea gata (de)formată și dotată pentru viața de zi cu zi: "Nu vă irosiți energia răspunzând la întrebări care nu aduc nici un rezultat bun."
Cea mai mare valoare pentru un om este timpul si energia lui. Energia se poate recupera prin odihnă... banii și bunurile pot fi recuperate...casele reconstruite... dar timpul nu mai poate fi recuperat. Iar pentru a consuma timp și energie într-o activitate, acea activitate trebuie să ofere ceva bun în schimb.