marți, 19 august 2008

La început a fost bine

La început dumnezeu a creat pământul și totul a fost bine. Apoi a creat omul și încă mai era bine. Apoi cineva a inventat frica (mă îndoiesc că dumnezeu) și s-a dus totu' dreacului.

Mă îndoiesc că dumnezeu are nevoie de acțiuni de tip propagandă în stilul "faceți ce spun eu sau mă enervez". Pentru entitatea supremă care a creat pământul și tot ceea ce mișcă și nu mișcă, nu văd utilitatea unei unelte de control cum este frica. Dacă e să vorbim despre oameni... frica capătă o grămadă de utilități – doar 2-3 cuvinte bine plasate și manipulezi pe oricine e mai slab. Pentru orice om încuiat și îngust în scufiță, care nu înțelege scopul liberului arbitru și al diversității, frica este unealta perfectă de uniformizare a grupurilor de oameni.

Cea mai subtilă față a fricii este siguranța. Siguranța venită din "fac ce mi se spune, deci sunt lăsat în pace" sau "am făcut acum această decizie, deci mulți mulți ani de-acum o să-mi fie bine". Acum toată lumea caută un serviciu sigur, venituri sigure, case sigure... de parcă dacă pun mâna pe așa ceva deja pot să moară liniștiți. Dacă e să privim din unghiul ăsta, cele mai sigure locuri sunt închisorile, dar bineînțeles, libertate...

Promisiunea de siguranță este unealta principală prin care un om poate fi privat de libertate, deci pentru a calcula niveul de frică se poate face raportul între libertate-siguranță. Este posibil ca mulți să se considere cu un nivel ridicat de libertate și cu puține frici, iar pentru acest scop propun următorul test cu întrebări:

  1. Vă sculați la ora la care vreți sau la ora la care trebuie să fiți la serviciu/școală?

  2. Mâncați când vreți sau când aveți pauză? Sau mai rău, când aveți ce?

  3. Mergeți la servici pentru că vă e frică să nu rămâneți fără o sursă de venit? Și implicit, aveți curajul să porniți o firmă care nu asigură, bineinteles, un venit constant și siguranță?

  4. Vorbiți frumos cu oamenii "importanți" pentru că vă place și e bine, sau pentru a "nu-i deranja"?

  5. Aveți impresia că libera alegere se rezumă la a vă cumpăra o mașină sau a alege ce fel de înghețată să mâncați?

Nu știu dacă sunteți dezamăgiți după ce ați răspuns singuri la întrebări, dar ceea ce pot să vă spun cu certitudine este că scuza "toți fac la fel" nu se acceptă. Mai exact, scuzele nu se acceptă de nici un fel, nu de alta, dar nu prea aveți cui să vă scuzați.

Atunci când frica controlează jocul, se crează frâie pentru oricine vrea să le culeagă și să vă controleze. Mai târziu apare revolta interioară după ce realizezi că ești folosit prin fricile tale și tot la fel de repede pe cât te-ai aprins, ești trimis la plimbare folosindu-se aceleași frici ale tale.

Cei care aleg să își iau viața în propriile mâini, primesc în primă fază un procent covârșitor de piedici din partea celor apropiați "nu fă asta, că nu e sigur", "ai să eșuezi", "ai să vezi că o să te întorci la ce ai acum și e sigur". Dacă au curajul să treacă de acest zid, vor reuși. În faza a 2-a șansele sunt mari să eșueze prin lipsa de experiență și mai ales prin gândurile "de bine" pe care le-au cules în faza 1, și au din nou de ales, dacă să încerce din nou, sau să plece capul și să accepte o slujbă sigură. Cei care au trecut de faza 2 niciodată nu se vor mai întoarce la faza 1. Partea cea mai interesantă este că acum intră în scenă invidia – sentimentul pe care aproape toți îl generează atunci când văd o persoană de succes, în contrast cu cu frica din interiorul lor. Este într-un fel o revoltă față de propria frică și lipsa lor de libertate, pe care o orientează spre cel care a declanșat sentimentul de furie, dar deja deviem de la subiect.

În încheiere, vreau doar să subliniez că dărmarea zidului Berlinului, revoluția (cred) românească, partida de ceai, nu au fost făcute pentru sporirea siguranței proprii, ci pentru libertate, atunci când într-o sincronizare mai mult sau mai puțin naturală, un grup de oameni și-au băgat picioarele în siguranță și au decis că e mai bine să aibă libertate.

Cui îi aparține viața voastră? Vouă sau altora?

6 comentarii:

Anonim spunea...

pai.. eu ink sunt prea mic sa gandesc chiar asa..deshi imi place ideea .. anyway.. sunt perfect de acord.. si putini au destul sange in coite sa faca asta... si sper k atunci knd voi fi in stare sa o fac.. sa reusesc:D... ur tha man dude

Cristian Coţoi spunea...

Este o difereţă majoră între a băga picioarele în toţi şi a-ţi urma calea. Atunci când eşti dominat de frică, majoritatea acţiunilor tale sunt REacţii la ceva (vreau ceva=> vreau bani=> îmi trebuie un job). Cu cât eşti liber de frici, cu atât sunt mai dese ACŢIUNILE - acte în care TU decizi ce experienţă vrei şi mai ales îţi manifeşti spiritul creator.

Anonim spunea...

frica este reactia egoului in fata necunoscutului. e reactia prizonierului in fata lumii de afara. nu este un instrument de control. este un instrument corector - un sut pentru autodepasire.

Cristian Coţoi spunea...

Frica este un şut pentru autodepăşire? Este foarte posibil să nu vorbim despre acelaşi sentiment, deoarece sentimentul despre care vorbesc este inhibatorul suprem care poate ţine un om în loc din punct de vedere psihologic, emoţional, spiritual etc. pentru toată viaţa lui.
Vorbesc despre acea frică care produce cele mai oribile ramificaţii în viaţa oamenilor, făcându-i să se complacă în stupizenie şi lucruri mărunte din frica de a eşua; făcându-i să îşi refuze bucurii sau plăceri pentru a "nu-şi strica imaginea"; făcându-i să intre în fiecare zi într-un dans pe care îl urăsc ("trebuie să merg la servici ca să îmi plătesc facturile") ca şi când nu au altă soluţie.
Dar, da, sunt corectoare: corectează ceea ce nu-i place despre tine celui care te controlează. Explică-i şefului că vrei să-ţi plătească firma un training într-o ştiinţă paralelă cu jobul, şi vei fi corectat imediat, subliniindu-ţi care e motivul pentru care eşti plătit.
Dacă nu frică se cheamă toate astea, atunci cum? Pentru că auto-şutul înainte se cheamă dintotdeauna Curaj.

Anonim spunea...

si ai ajuns la esenta - fara frica nu ar exista curajul, fara obstacole nu te-ai misca din loc (de ce ai face-o ?).

Cristian Coţoi spunea...

Este posibil să vorbeşti dintr-o experienţă pe care momentan nu o pot înţelege, dar problema este că nu toţi au aceeaşi experienţă, şi implicit au un alt set de adevăruri în viaţă.
Obstacolele nu sunt acolo ca să te stimuleze, sunt acolo ca să te testeze şi să te întărească.
Fără boală n-ar exista sănătate; fără suferinţă n-ar exista plăcere... deja intrăm într-un teren mai mult filosofic decât practic, dat fiind că poţi fi sănătos fără să cunoşti boală, şi poţi să simţi plăcerea fără să simţi suferinţa.
Dar practic vorbind, întunericul este absenţa luminii, boala este degradarea sănătăţii, frica este degradarea curajului. Deşi măsurăm gradul de boală, adevărata măsurătoare este gradul de sănătate, sau intensitatea luminii... chiar şi din unghiul ăsta, frica este inutilă.