Originea materiei

În şcoala generală ni se explică că organismul uman, în toată măreţia complexităţii lui se dezvoltă dintr-o singură celulă ou – o celulă care conţine toată informaţia necesară formării tuturor organelor, fluidelor şi sistemelor de întreţinere a corpului. Tehnic vorbind, ne-am obişnuit să considerăm corpul uman o maşinărie complexă şi fascinantă şi cam orice ar spune cineva (mai mult sau mai puţin avizat) despre el, este crezut, pentru că nimeni nu înţelege perfect cum anume funcţionează.

Totuşi, poate nu odată ne-a trecut prin minte întrebarea "de unde venim?", iar răspunsul nu a fost niciodată pe-aproape. Biologic vorbind, noi venim... de la părinţii noştii J. Nu tocmai cel mai satisfăcător răspuns, dat fiind că singura explicaţie pe care o primim este că într-o celulă mică mică se află toată informaţia (ADN-ul magic cu cele 2 spirale).

Mai departe chimia ne spune că, ADN-ul este format din atomi – acea unitate considerată indivizibilă din timpurile antice. Dacă folosim tehnologia modernă pentru a vedea cum arată un atom, s-ar putea să avem o surpriză: un procent foarte mare dintr-un atom este spaţiu gol, restul este format din protoni, electroni...

Dacă nu aţi fost surprinşi prima dată, atunci continuăm cu fizica cuantică, care spune că şi electronii, protonii, neutronii.. conţin într-un procent foarte mare (supriză) spaţiu gol, iar restul sunt elemente numite string-uri. Dar totuşi ceva este diferit la aceste particule foarte foarte mici de materie:

• Comportamentul este haotic şi nu se "supun" legilor fizice care se aplică pentru atomi;
  
• Vibrează diferit în funcţie de modul în care sunt observate;
  
• Se pot comporta ca materie dar şi ca o undă (energie) – în funcţie de modul în care o particulă este observată.
  

Dacă e să punem astfel de particule într-un accelerator de particule (un dispozitiv care împinge particulele până la viteze de 400.000 km/h) şi le ciocnim la această viteză impresionantă, după ce oprim aparatul constatăm că particulele noastre nu mai sunt acolo... nu mai e nimic în aparat. Cărămida de bază a organismului nostru, s-a transformat în energie.

Practic, după ce aflăm că materia nu este permanent materie, noi de unde venim? Dacă această materie reacţionează în funcţie de modul în care este privită, atunci ea este permanent aceeaşi? Cât despre "Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie." am vaga impresie că a sărit peste partea cu ţărâna şi a trecut direct la cea cu suflarea.