Eseu despre succes

În nebuloasa tipică a gândirii noastre, de multe ori vorbim despre noţiuni al căror sens sau scop nu îl înţelegem. Una dintre ele ar fi succesul.

• Definiţia empirică a succesului - Actul de a reuşi. Nu prea satisfăcător dacă mă întreabă cineva, dar fie.
• Cum se obţine succesul - Păi... (pauză lungă) munceşti mult şi obţii rezultate. În traducere înseamnă că nu ştie.
• Cât de mult trebuie să munceşti? - (pauză şi mai lungă)

O astfel de conversaţie mai poate continua pentru încă puţin timp până apare replica "Auzi? Hai lasă-mă că am treabă!" - momentul în care practic se recunoaşte necunoaşterea subiectului.
Cum arată succesul, cum se face succesul, cum se manifestă succesul - sunt întrebări care nu au răspuns clar şi simplu... Tot ceea ce se poate oferi este o enumere a câtorva caracteristici comune oamenilor de succes.
Succesul nu se face la muncă - poate cel mai neclar mit despre succes este faptul că succesul se poate atinge la locul de muncă actual. Locul de muncă oferă în primul rând un salariu (cea mai căutată componentă) care niciodată nu este contravaloarea muncii noastre (asta n-o ştiaţi). Salariul în cel mai bun caz acoperă 1/2 din valoarea reală - restul merge fie la stat, fie la angajator. Unicul avantaj al locului de muncă este siguranţa relativă pe care o oferă: se depune minimul de muncă pentru a preveni concedierea şi se plăteşte minimul de bani pentru care omul este dispus să muncească.
Locul de muncă poate fi un mediu foarte propice dezvoltării personale (dacă se conştientizează asta şi se foloseşte) prin dezvoltarea comunicării, capacităţilor intelectuale sau fizice, dobândirea de cunoştinţe noi etc.
Unde se face succesul? În timpul liber! Urmează întrebarea: "Cum şi nu pot să mai stau la o bere cu prietenii sau să dorm liniştit?" tipică celui care nu a văzut în viaţa lui succesul. Dacă nu îl faci în timpul liber, atunci când? În timpul somnului? Pe WC? Sub duş? Iar aici prin succes nu mă refer la actul de a face muncă în plus - asta nu face decât să amâne inevitabilul. Iar actul de a emite câte o idee la 24h nu se traduce prin succes. Actul de a pune în mişcare o acţiune în urma unei idei este cu totul altceva. Acţiunea în direcţia succesului este singurul drum spre succes.
Cum vorbeşti? Te uiţi cu jind la o vitrină de cofetărie sau la o maşină de lux şi formulezi în gând sau verbal "mamă ce mi-aş dori una, da' n-am bani"- asta este sintagma care exorcizează succesul şi nu mai lasă nimic din el. Sunteţi invitaţi să purtaţi o conversaţie cu o persoană de succes şi să urmăriţi dacă vre-una din sintagmele pe care le foloseşte aduce măcar pe-aproape a lipsă.
Care sunt prietenii tăi? Dacă stai momentan cu prietenii tăi la un meci şi mâncând floricele - "noi să fim sănătoşi", că în rest... Cine se-aseamănă se-atrage, şi mai mult nu am ce spune. De-aici derivă una din cele mai stupide ziceri: "banul la ban trage", prin care omul care n-are îşi exprimă indiferenţa printr-o frază care se traduce mai degrabă în "n-am bani şi nici n-am chef să mă complic". Vreţi să fiţi oameni de succes - căutaţi-vă prieteni care au succesul pe lista de cumpărături zilnice şi care la sintagme "probleme financiare" îţi vor oferi definiţia la "financiar" şi te vor întreba ce e aia "probl-nuşcum".
Nu poţi deveni mai bun, decât dacă joci cu un jucător mai bun - frază de căpătâi pentru oricine îşi alege prietenii. Îţi place să fii pupat în fund - înconjoară-te de oameni mai proşti ca tine şi atunci inevitabil arăţi mai deştept. Vrei să evoluezi - caută oameni extraordinari de la care poţi să înveţi ceva.
Mucegăitul la servici, ieşitul cu prietenii, munca excesivă, statul cu burta şi creierul la bec după o zi de muncă (cu motivaţia "îs obosit şi mâine o iau de la capăt") - sunt doar câteva caracteristici ale pierzătorilor.
Gânditul şi căutarea de soluţii, vocabularul unde 1/2 sunt cuvinte de bază şi restulde 1/2 sunt cuvinte sinonime cu succesul, prietenii mai inteligenţi ca tine sunt caracteristici ale oamenilor de succes.