Sursa adevărului

A merge la medic cu o problemă de sănătate este un lucru destul de comun. La fel şi acceptarea a ceea ce el va spune despre acea boală. Fie că este vorba despre o reţetă, un verdict sau o părere, toate sunt acceptate ca adevăruri – în contextul de faţă, un adevăr este un lucru pe care noi îl considerăm ca fiind adevărat (gravitaţia, soarele, asfaltul, corupţia, semaforul etc.). Până aici totul pare ok.

Dar nu e! Nu e de loc bine. Undeva pe drum, din comoditate, oamenii au ajuns să înghită orice sub motivaţia "că sursa este de încredere". Deja mulţi am folosit sau am auzit folosindu-se sintagma "oamenii de ştiinţă (de nuş'unde) au descoperit că…" sau surata mai enervantă "pentru că aşa se face". "Oamenii de ştiinţă…" este relativ normal – un grup de omuleţi, folosindu-şi creierul, au descoperit ceva nou/interesant.

Dar atunci când auzi "pentru că aşa se face", deja te afli în faţa unor adevăruri plantate artificial. Nimeni nu ştie de ce la biserică se pleacă capetele de 2 ori (ca noţiune informativă, dpdv al liturghiei creştinii se pleacă 1 dată), de ce se căsătoreşte lumea, de ce face pomană sau de ce se mănâncă porc/miel de Crăciun/Paşti etc. Toate aceste idei vor genera din oficiu răspunsul "pentru că aşa se face" la întrebarea "de ce".

Este natural ca atunci când suntem mici să ne credem părinţii (pe cine altcineva să credem atunci când nici noţiunea de minciună nu ne este cunoscută), şi deci îi considerăm ca surse de încredere. Şi ca o implicaţie directă orice ne spun ei nouă, ajunge la noi ca adevăr. Problema apare atunci când informaţiile care vin prin ei, sunt greşite sau stupide. Ele ajung ca adevăruri la copii. Mai târziu ei acţionează conform acelor informaţii şi alţii se întreabă "cine l-o mai fi fătat şi pe ăsta?".

Orice adevăr primit în acest mod este aşternut frumos în propria noastră biblie de adevăruri, pe care o punem în aplicare peste tot şi care devine întotdeauna sursa tuturor conflictelor. Nu v-aţi întrebat niciodată de ce sunt atât de mulţi care consideră că actul de a fi căsătorit este un chin? De ce sunt atâţia care mănâncă mult şi prost şi nu se pot abţine.

Vreţi să ştiţi cu adevărat de ce faceţi voi ceva? Analizaţi-vă propriile acţiuni. Probabil că citiţi acest text pentru că este interesant, sau poate îl citiţi din lipsă de activitate, dar câte din acţiunile voastre nu au o motivaţie care conţine "aşa se face"? De ce vă căsătoriţi? De ce faceţi ceva ce nu vă place? Ce vă motivează să înduraţi transpiraţia, glumele proaste şi mijloacele de transport în comun?

Funcţionăm fără să ştim sub influenţa unor progrămele mici de a căror existenţă nu avem habar şi care ne conduc viaţa în cele mai interesante moduri. La o adică e destul de uşor, dat fiind că aproape nimeni nu este conştient de 100% din acţiunile sale.