duminică, 20 aprilie 2008

Iubiţi-vă politicienii

Titlul nu este alegoric sau metaforic, ci este foarte ad literam.

Există o modă universal răspândită, aceea ce a ne acuza şi înjura politicienii, punându-le în cârcă toate problemele ţării, ca şi cum ei ar fi scris cu mâna lor salariile mici sau impozitele ciudate, şi ca şi cum ei ar fi responsabili pentru nivelul de corupţie, starea economică a ţării şi implicit starea economică proastă a fiecăruia dintre noi. Prima parte îşi are bucata de adevăr, dar ultima concluzie este greşită. Nimeni altul nu este responsabil pentru propria voastră prosperitate şi fericire... mai ales fericire.

Se stă cu gura căscată la cei pe care i-am urcat în funcţii de conducere şi aşteptăm cu nerăbdare să se schimbe ceva. Vrem să ne crească salariile, să se micşoreze taxele, de parcă ţara e formată doar din politicieni. Când vine vorba de schimbare de orice tip, niciodată nu începe de la noi: să înceapă de la vecinu, să înceapă mâine, să înceapă după ce face un plan de bătaie (de parcă schimbarea interioară foloseşte aşa ceva), şi de ce nu, cel mai des întâlnită e marea "schimbare când momentul va fi potrivit" (ceea ce în termeni ai universului este niciodată).

De ce să vă iubiţi politicienii? Pentru că deşi de cele mai multe ori dau dovadă de o lipsă acută de capacităţi intelectuale, ei sunt cei care vă oferă pacea necesară pentru dezvoltarea voastră. Fără ei ar fi anarhie, iar în anarhie, dezvoltarea, liniştea, fericirea sunt aproape imposibil de atins. Iar în al 2-lea rând, nu ei sunt cei responsabili de bunăstarea şi fericirea voastră, ci voi. Iar dacă explicaţie asta nu vă este de ajuns, iubiţi-i pentru că urându-i nu aţi rezolvat nimic de atâta timp, şi puteţi încerca altceva.

Atât timp cât există dorinţa de schimbare şi dorinţa de nou, nimic nu poate sta în cale. Creierul funcţionează, organismul este turat la parametrii buni, totul merge... iar universul ne aduce tot ceea ce noi cerem.

După un timp de energie consumată şi după ce a fost investită destulă energie, aşa zişii bătrâni - mai potrivită denumire ar fi boşorogi senili – se grăbesc să ne explice că viaţa este grea, că să ajungem la vârsta lor, să vedem ce rău este, că vom cădea, că ne vom îmbolnăvi. Dacă ar fi unul ar fi încă bine, dar îs mulţi a naibii. Pentru astfel de bătrâni nu se poate aplica "cine nu are bătrâni să îşi cumpere". Nu fac decât să altereze natura în jurul lor aducând cât de mult pot la nivelul lor de putreziciune. Bătrânii care merită cumpăraţi sunt aceia plini de înţelepciune, care îţi pot da un sfat pentru viaţa, un sfat care să te ridice, nu care să te coboare. Îi recunoaşteţi repede pe cei care vor să vă dea un baston pe spinare să vă facă să mergeţi drept în viaţă, spre deosebire de cei care vă dau un baston între picioare, ca să vă facă să mergeţi ca ei.

Viaţa înseamnă mişcare, dar nu doar mişcare fizică, ci şi mişcare intelectuală şi mai ales mişcare spirituală. Un om care nu şi-a schimbat ideile de 2 ani, a făcut umbră pământului de 2 ani şi a îmbătrânit 2 ani în acest răstimp. Deasemenea, dacă nu a avut simţiri noi, revelaţii noi (oricât de mici), s-a atrofiat spiritual. Lipsa mişcării este moarte. Pur şi simplu.

Vreţi să vină alţii să vă schimbe? Ce să schimbe? Florile în grădină, mobila în casă, lenjeria de pe voi poate, dar ideile nu vi le poate schimba nici dumnezeul vostru, nici satana voastră (fiecare după religia personală).

Arătaţi cu degetul pe cei de mai sus, dar vă lipseşte dorinţa de a vă urca până acolo. Pentru a ajunge bogaţi nu aveţi nevoie de inteligenţă, după cum ne-a demonstrat Becali. Pentru a ajunge fericiţi nu aveţi nevoie de munca cinstită şi onestă, după cum ne-au demonstrat bunicii care se chinuie din pensie. Pentru a evolua nu aveţi nevoie să furaţi pe nimeni, nu aveţi nevoie să fie între 19-23,5° fix afară, nu aveţi nevoie să ascultaţi doar melodiile preferate şi nici nu aveţi nevoie să putreziţi în biblioteci pentru a acumula cunoaştere. Aveţi nevoie de dorinţa de a evolua, de a creşte, de a va mări în toate planurile: spiritual, mental şi fizic, iar asta vă va aduce tot ceea ce aveţi nevoie.

Fericirea e o stare interioară, care nu are tangenţă cu ploaia de afară, cu noul preşedinte sau cât de plin e frigiderul.

3 comentarii:

Shuyin spunea...

Asa cum bine ai precizat, fara un conducator si fara niste legi (reguli), ar fi anarhie.
Dar tocmai pt ca nu traim in anarhie sunt politicienii de vina. Pt ca ei sunt cei care se ocupa (sau ar trebui) de organizarea si bunastarea tarii. Ori tara nu merge f bine.. ai specificat chiar tu de ce...
Sigur, politicienii nu sunt de vina pt problemele zilnice ale fiecaruia, dar asta este 'out-of-context' in discutia de fata (sunt aici sa dezbat vina politicienilor).
Nu e tocmai corect sa spui ca totul trebuie sa porneasca de la omul de rand. In realitate, totul porneste de la politician.. el este omul cu planul si viziunea de ansamblu, el este cel care calculeaza taxe si impozite, el este cel responsabil pt PIB-ul romaniei si alte lucruri. Daca adoptam ideea asta: sa inceapa schimbarea de la omul de rand, sa existe dorinta de a ne urca pana acolo, atunci ajungem la intrebarea: pai atunci de ce mai e nevoie de politicieni? Daca trebuie sa ajung eu acolo ca sa transform 'schimbarea' in realitate, de ce mai e el acolo? Cred ca stim cu totii de ce este el acolo: sa-si asigure dpdv financiar si social rudele si inca vreo doua generatii ce il vor urma.

Nota: 'schimbarea' la care ma refer eu este schimbarea in bine pe plan social in tara. Tu am obs ca te referi la schimbarea vietii de zi cu zi a fiecaruia. Nu vreau sa compar mere cu pere, dar am dezbatut problema dpdv politic (la nivel de intreaga tara) pt ca la asta se refera titlul (desi am obs ca in articol dezbati nu doar vina politicienilor).

In alta ordine de idei, sugerez sa fie blamati in continuare politicienii. Atat am avut de comentat; cu restul punctelor din post, ce tin de fiecare om in parte sunt de acord; daca vrei sa'ti schimbi viata in bine, nu astepta momentul potrivit. Pt ca daca nu faci nimic, momentul n'o sa vina niciodata.

Cristian Cotoi spunea...

Ai perfectă dreptate în ceea ce priveşte aspectele politice, dar prin ceea ce am scris vreau să conving omul de rând să îşi concentreze energiile pe viaţa proprie. Discutatul şi blamatul acţiunilor politice îi este inutil din toate punctele de vedere.
Gândeşte-te la cât timp se pierde în discuţii teoretice asupra ce-a făcut, şi cum ar trebui să facă...
În primul rând asta reprezintă o formă de gândire negativă care nu face decât să accentueze ceea ce este observat (analizezi corupţia şi ea se înmulţeşte; analizezi sărăcia şi ea se înmulţeşte). Dacă în schmb te-ai concentra pe fericirea proprie şi pe bunăstarea proprie, atunci pe acestea le vei îmbunătăţi. Propria fericire este cu mult mai importantă decât idioţeniile şi manipulările politice.
Vezi şi articolul de aici

Anonim spunea...

Da, probabil, de aceea este