Am lansat un site

Mă găsiți pe Cuplu Armonios. Un site (și blog) unde împreună cu soția mea oferim o perspectivă interesantă asupra relației de cuplu. Vă invit să ne urmăriți și vă doresc o relație superbă, armonioasă și frumoasă.

Lasati emotiile sa va ghideze

Abraham Hicks - Lasati emotiile sa va ghideze (copyrighted Jerry and Esther Hicks).

Educo

"In vremuri schimbatoare, cei ce invata vor mosteni lumea, iar cei invatati se vor trezi superb dotati pentru o lume care nu mai exista" - Eric Hoffer
Pentru secolul XVI sau pentru secolul III, cerintele pentru un om educat erau relativ simple, cu atat mai mult cu cat urma sa faca toata viata lui acel lucru, intr-o lume unde toate lucrurile mergeau incet, incet... Orice l-ai invata, are sanse sa ii foloseasca tot restul vietii.
Educatia secolului XXI tinde sa perpetueze acest sistem de invatamant ca și când studenții și elevii care trec prin el ar urma să lucreze cândva în urmă cu vreo câteva secole.
Stiati ca educatie vine din latina: Educo - care înseamnă a aduce la suprafata, a dezvolta din interior? Din pacate scoala ne lasa cu impresia ca exista oameni educati, care intr-un fel sau altul au ajuns sa se urce pana in acel taram idilic unde cunoasterea curge în cascade iar ei au de unde sa dea celor mai putin invatati ca ei.
Doar ca NU EXISTA persoane invatate. Asemenea indivizi nu pot exista intr-un univers unde toate lucrurile ori cresc, ori descresc; ori evolueaza, ori involueaza. Aceasta imagine imposibila se destrama si mai tare pe masura ce lumea in care traim se schimba mai repede decat pot fi invatati copii pentru ea. Avem cateva obiecte care se predau in scoli si care sunt considerate invechite in momentul absolvirii facultatii. Nu mai vorbesc despre obiectele care pierd tangenta cu realitatea si care sunt invechite inca din momenul predarii.
Metoda de predare a lui Socrate prin care elevul isi gasea si cultiva singur calea sa in viata si in lume, a fost inlocuita de un sistem unde elevii invata pentru examene, si aproape de loc pentru ei insisi.
Cei care muncesc si obtin o diploma ajung sa se intrebe "ce s-a intamplat? ", "unde este valoarea diplomei mele?". Pentru ca ajung intr-o lume unde ori esti in proces de invatare, ori este in proces de invechire/degradare. Nu exista destinatie sau repaos. Educatia trebuie sa fie parte din activitatea zilnica, la fel ca mancatul sau spalatul pe dinti.
In incheiere, evolutia nu este un proces care poate fi incetinit sau anulat doar de dragul de a mentine functionale niste structuri vechi. Vremea lor a fost si pentru vremea lor au fost exceptionale, dar cine este sa decida pentru momentul prezent? "Invatatii" vechilor sisteme? Poate, dar cei care vor decide vor fi cei care vor face educatie asa cum era facuta la originile ei: pentru a dezvolta individul, nu memoria si un pic intelectul.

Minti rationale

RAŢIÚNE, (2, 3) raţiuni, s.f. 1. Facultatea omului de a cunoaşte, de a gândi logic, de a înţelege sensul şi legătura fenomenelor;[...]
Gandind rational, se iau datele problemei, se pun in malaxorul dintre urechi, si se freaca pana cand se ajunge la un rezultat - care se spune ca este dedus rational.
Desigur ne place sa zicem ca toti suntem oameni care gandim rational. Sau ca ne place sa ne gandim la noi ca fiind cea mai evoluata specie de pe planeta. Dar oricine ajunge sa cunoasca oamenii un pic mai bine, stie ca in realitate nimeni gandeste rational, ci emotional sau instinctiv.
Cursul unei idei este usor labirintic cu nuante de nebunie temporara. La inceput (la nastere) mintea este goala - perfect functionala, dar goala - nu are legaturi, nu are amintiri, nu are cunostinta despre lumea in care traieste.
In acest recipient gol, se introduc memorii (un lucru normal), iar in timp este concretizata capacitatea de a interactiona cu mediul. Acum, odata cu memoriile, se introduc idei pre-gandite, mai exact, ideile altora - cel mai adesea parinti, profesori, prieteni etc. Aici lucrurile devin comico-dramatice pentru ca este uluitor ce fel de idei poate absorbi mintea unui copil. Ca adult se presupune ca se poate filtra, analiza si prelucra o informatie, dar pentru cei mici, este pur si simplu absorbita. Si ne trezim cu notiuni generice si stupide cum ar fi "fetele sunt slabe", "cainii/paianjenii musca", "rozatoarele sunt scarboase" sau "dumnezeu este alb, satana este negru" si cate altele. Si ne intrebam mai tarziu de ce se formeaza fobii sau de ce pur si simplu unii oameni sunt rai.
Dar revenind la idee, in spatele nostru exista un pachet imens de astfel de "adevaruri ale altora" pe care le consideram ale noastre. Si incepem sa functionam pe baza lor. Cum apare o situatie despre care vrem sa ne formam o parere, scoatem biblia de adevaruri personale si debitam ca la scoala.
Intr-un fel, daca rational ar trebui sa avem datele problemei si sa deducem concluzia; folosind biblia personala, avem o concluzie... hai sa vedem ce date gasim sa sustina asta (restul nu ne intereseaza).

Adaptare la mediu

Plecand de la fraza "Supravietuirea celui mai adaptabil", nu am putut sa nu ma gandesc un pic la supravietuirea oamenilor si la adaptabilitatea lor. Avand in vedere ca locuim in cam orice zona a globului si exterminam cam orice ne-ar putea intepa, zgaria sau manca, nu prea pot spune ca remarc evolutia.

• Momentan avem cateva mici organe prin corp de a caror scop nu suntem foarte lamuriti (a se vedea apendicele, creierul si alte cateva... De ce creierul? Pentru ca nimeni nu e prea sigur de modul in care functioneaza... Pur si simplu functioneaza)
• Copii sugari sunt capabili sa intre intr-o stare de hibernare in caz de cataclism (exista copii scosi de sub cladiri darmate la cutremur la cateva zile dupa darmarea lor)
  
• Folosim conform unora 10% din capacitatea intelectuala... Ma rog, nu sunt tocmai un fan al extinderii capacitatii creierului doar de dragul extinderii, dar daca continuam in ritmul asta oare ne vom trezi peste 5000 de ani cu creiere de 5-10 ori mai mici? (Primesti o palma si nu se mai cheama ca "iti suna apa in cap", o sa fie "iti suna biluta in cap")
• Ajungem sistematic spre ultimii ani din viata sa nu ne putem incalta fara a ne tine de ceva.
• Folosim muschii corpului doar pentru sederea si deplasarea in picioare, sezand la birou, culcat in pat si eventual in genunchi la biserica; si ne miram de ce ni se lasa muschii si apar problemele de oase (ca si cand ar aparea acolo prin mijloace magice, dincolo de puterile noastre)

Gluma, gluma, dar tehnic vorbind, noi nu ne aflam pe o panta tocmai ascendenta de evolutie a organismelor noastre. Iar acest lucru inca nu este destul de interesant comparativ cu faptul ca AM AJUNS totusi la asemenea organisme. Si-atunci intrebarea se pune: CUM am ajuns noi sa "ne" evoluam un creier din a carui capacitate folosim doar 10% in mod constant? Cum exact avem un corp capabil sa se adapteze la conditii de mediu la care nici un alt animal nu face fata?
Si totusi "Dumnezeu nu joaca zaruri cu universul" (Einstein).

Ajutati-i pe cei saraci

Undeva in istoria omenirii, a aparut ideea ca saracia este intr-o stransa legatura cu spiritualitatea. Intr-un fel este adevarat, dat fiind ca bogatia tinde de cele mai multe ori sa ceara mult mai multa atentie si energie, astfel incat sa fie oferita mai putin pentru spiritualitate.
Pe de alta parte, bogatia spirituala este bogatia suprema - nu de alta, dar cea materiala tinde sa fie perisabila - iar atunci cand bogatia suprema este atinsa, orice alta bogatie este inclusa. Deci cu cat este o persoana mai saraca cu atat potentialul ei de bogatie spirituala este mai mare... teoretic...
Atunci, logic vorbind, a-i ajuta pe cei saraci inseamna sa le perturbam potentialul de bogatie spirituala.
De fapt... stai ca nu se leaga... sunteti siguri ca saracia are vreo legatura cu spiritualitatea?? Ca daca esti sarac: carti - canci, manastiri - canci, liniste - canci (tre sa stai pe langa cei care ti-ar putea oferi mancare) etc. Si cam singurele cuvinte pe care le scot cei saraci din gura nu sunt cuvinte spirituale inaltatoare, ci mai mult cereri de ajutor pt nevoi marunte.
Pentru carti ai nevoie de bani, pentru drumuri in locuri spirituale si linistite, de asemenea. Poate ca raspunsul se gaseste pe calea de mijoc, acolo unde atentia este si pe spiritualitate si pe material. Si acolo unde succesul poate aparea spontan in ambele domenii.
Atunci concluzia directa este: nu ajutati oamenii saraci, pentru ca risca sa devina si mai saraci.

Exercitiu de imaginatie

Exista o functie interesanta a unor animale cum ar fi salamandrele sau soparlele, si anume capacitatea de a-si regenera membrele pierdute sau chiar parti din corp. Si ati vazut cel mai probabil cum arata o soparla cu o coada de o culoare putin diferita de a corpului.
Sa presupunem ca printr-un experiment al unui vrajitor zapacit, mintea si constiinta unei salamandre ajunge in trupul unui razboinic medieval: sabie in mana, armura pe el si un picior proaspat taiat. Ce credeti ca este acum min mintea salamandrei/om? "Asta e, am un picior taiat... poate mi-l pune medicul la loc"? Sau se gandeste ca din moment ce acum are corpul si creierul care se presupune ca ar fi mai evoluat, pur si simplu va sta un pic intr-un colt pana cand i se va regenera?
Suna ca o intrebare capcana, dar problema e destul de interesanta: avem corpurile teoretic cele mai evoluate de pe tot pamantul, avem un creier destul de mare si tot teoretic nu folosim decat vreo 10% din el, avem puterea tehnologiei si aparent nu prea facem nimic prea bun cu ea... Ceva scartaie tare in toata scena asta. Cei ma evoluati din toata parcarea si totusi nu prea dam dovada ca am fi asa...
Deci, daca ati fi o salamandra transferata in corpul unui om, ce-ati face daca ati pierde un membru?

Ce bine este... cand este rau...

E relativ usor sa intalnest o persoana mai bolnava sau mai in varsta posesoare a unor boli destul de grave, si este si mai usor sa anticipezi raspunsul acelei persoane la intrebarea "Ce faci/cum te simti?": "Bine.". Suna uneori de-a dreptul ciudat, cand vezi persoana ca sufera sub apasarea durerii, dar raspunde cu "bine".
Dar ce este "bine"? Cea mai buna definitie a lui "bine/bun" este ceva cu care esti de acord. Doar atat. Oare ce-si spun 2 hoti dupa ce au spart o casa si nu au fost prinsi? Sau ce spun 2 pescari care au prins destul peste? Sau un expert in demolari care tocmai a darmat o cladire? "A mers bine"... Pe de alta parte, opusul - "rau" - este acel lucru cu care nu esti de acord. Definitia este relativ fireasca...
Si unde e dilema? Pai cum ramane cu persoana care sufera si spune ca este "bine"? E ciudat, dar de fapt este natural: respectiva persoana si-a acceptat durerea ca facand parte din realitatea proprie. "Este bine" se poate traduce in "este normal pentru mine". Daca dintr-o data starea ei de rau ar disparea, atunci in mod sigur ar exista semne de intrebare.
Daca dintr-o data toate lucrurile in lume ar fi puse in ordine si ar disparea violentele si nedreptatile, nimeni nu ar crede asta imediat... poate dupa cateva zile ar incepe sa creada, eventual ar fi perfect convinsi dupa cateva saptamani, dar initial oricine ar putea sa jure ca ceva "nu este bine". Si nu pentru ca n-ar fi frumos sau drept sau placut... ci pentru ca ceva lipseste din realitatea lor.
Deci, voi ce raspundeti atunci cand spuneti "bine"? Ce ati transmis? Ce vi se transmite cand vi se spune "bine"? ... nimic... absolut nimic..."Bine" este cuvantul fara sems, fara incarcatura, fara valoare.

Ceea ce analizezi, in cele din urma devii

In procesul de traire zilnica, creierul nostru primeste semnale prin cele 5+ simturi ale sale destule suficient de multe cat sa duca orice om pe campii. Dar natura/Dumnezeu/creatorul ne-a dotat cu un sistem de filtrare care ne permite sa ignoram ceea ce nu prezinta interes. Astfel este prevenita nebunia instanta.
Foarte frumos din partea cui a conceput sistemul, doar ca a uitat sa tipareasca si un manual de folosire pentru aceasta caracteristica a omului. Un astfel de sistem ne va culege din informatiile care vin la noi, acele lucruri care ne intereseaza pe noi, ceea ce inseamna ca daca o persoana iubeste banii, in mod sigur va vedea in fiecare zi in jurul ei bani si lucruri valoroase. Daca o persoana are impresia ca lumea este un loc ostil, creierul ii va culege din mediul inconjurator toate elementele ostile, dandu-i 'apa la moara' pentru ideea ca lumea este ostila. Pe de alta parte, daca o persoana considera ca lumea este un camp imens de joaca, cu lucruri frumoase si oameni prietenosi, creierul ii va scoate in evidenta toate aceste lucruri si ii va filtra toate lucrurile urate/rele (asa cum sunt considerate de persoana in cauza).
"Pana aici suna frumos filtrul asta, si cu ce m-ajuta?". In primul rand, daca aveti in viata voastra lucruri care nu va plac, puneti-va intrebarea "ce cauta ele in viata mea?"; pentru ca in mod sigur ele sunt acolo pentru ca au trecut de filtrul vostru si v-au fost prezentate. Considerati ca viata este o jungla si v-a ajuns cate batalii si lupte zilnice aveti? Potentialele batalii va sunt prezentate pentru ca au trecut de filtru.
Schimbati filtrul, chiar daca pentru numai 5 min si vedeti diferenta.
Ce inseamna sa schimbi filtrul? Uitati-va in jurul vostru si cautati toate lucrurile care au culoarea maro. Timp de 10 secunde cautati toate lucrurile maro care le-ati vazut. Inchideti ochii. Cate ati vazut? Fara sa deschideti ochii, cate obiecte rosii ati vazut? Deschideti ochii si 10 secunde cautatil lucrile rosii. Cate ati vazut? Cumva mai multe decat ati vazut prima oara?
Filtrul este practic un set de idei si credinte pe care le consideram adevarate. Daca realitatea pe care o vedeti nu va place, inseamna ca ceea ce credeti voi ca este adevarat, va provoaca durere. Si nu este vina mediului inconjurator ci a celui care este indurerat. Atunci schimbati lucrurile care le considerati adevarate si veti schimba realitatea voastra.
"Cum adica sa schimb ceva ce este adevarat?". Simplu: cand v-ati nascut nu aveati nici cea mai vaga notiune de ce este adevarat/fals. Toate le-ati invatat in procesul de crestere si maturizare. Iar daca a fost invatat, atunci poate fi dezvatat si/sau inlocuit cu altceva.
Spor la filtrat

Ceea ce vreau pentru mine, vreau pentru toti

1. La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.
2. Acesta era întru început la Dumnezeu.
3. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.
4. Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor

(http://www.bibliaortodoxa.ro/noul-testament/35/Ioan)
Si Dumnezeu a creat planeta, si tot ceea ce exista pe ea. A creat lucruri vazute si nevazute, minerale si vietuitoare. Si toate au fost create prin puterea lui, si functioneaza ca un tot unitar. Iar in acest Tot Unitar pamantul, aerul, apa, resursele, bogatiile sunt toate ale tuturor. Si ca un Tot Unitar exista abundenta, iar aceasta nu poate fi negata pentru ca astfel ar fi negata puterea lui Dumnezeu.
Iar daca intr-o lume bogata, exista indivizi saraci, atunci problema nu este a lumii ci a indivizilor. Daca in jurul unui om, in aceeasi meserie, in acelasi oras, in aceeasi firma, exista evolutie si bogatie, iar pentru el bogatia lipseste, este din cauza ca acel om nu face ceea ce face un om bogat.
Poate suna a truism, dar este in realitate foarte simplu. Orice poate face, gandi sau avea un om, poate si cel de langa el.
Resursele, apa, aerul, mancarea, combustibilul si toate bogatiile planetei sunt ale tuturor, iar a considera ca ele sunt date prin drept de la Dumnezeu doar unor cativa alesi este o superba tampenie. Actul de a poseda ceva este o conventie umana, iar Dumnezeu nu ar da niciodata drept asupra unei parti din creatia lui doar unu om sau unei singure familii.
Feriti-va de gandurile de a fi mai presus de cei din jurul vostru - de a avea mai mult, de a sti mai mult doar pentru lauda si recunoasterea personala- caci niciodata aceste ganduri nu au adus ceva bun in lumea asta. Sute de ani regi si imparati si-au pus armatele in miscare doar pentru a-si satisface dorinta de mai mult iar pamantul s-a inrosit de sange de fiecare data. Acum avem lorzi financiari care isi folosesc armatele de bani in exact acelasi scop, poate cu mai putin sange dar cu acelasi efect de ridicare deasupra celor multi.
Este perfect firesc pentru cel care isi dedica viata creatiei si iubirii sa aiba abundenta in viata lui, caci daca aplica in viata lui regula de aur a lui Jones din Toledo: "Ceea ce vreau pentru mine, vreau pentru toti", toti cei din jur vor avea mai mult. Cu fiecare pas in evolutie pe care acel om il face, toti cei din jurul sau evolueaza si ei. Iar cum nu este de loc intamplator, oamenii sunt atrasi de cei care gandesc si actioneaza in acest mod.
A nu se intelege "mai mult" numai in sensul strict financiar sau material. Mai mult inseamna crestere, indiferent de conditii. Atunci cand in comert se cumpara un obiect, este imposibil sa nu platesti mai mult pentru el decat valoreaza initial, dar daca cumpararea lui iti va aduce profit in orice sens, atunci principiul cresterii a fost indeplinit.
Daca un pastor din varful muntelui ar cumpara un tablou de Picasso, atunci pentru el ar fi o pierdere - nu s-a imbogatit cu nimic, nu ar adauga nimic vietii lui. Dar daca ar fi sa cumpere un caine dresat pentru acelasi pret, atunci acel caine ii va apara oile iar el ar face o afacere buna.
Iar cand un grup de oameni, o comunitate sau o tara vor gandi doar in scopul crearii si nu in scopul competitiei, atunci evolutia va fi superba si imposibil de oprit, pentru ca prin ei se manifesta forta creatoare a lui Dumnezeu, iar acolo unde este Dumnezeu, nimic nu poate sta in cale, caci altfel Dumnezeu s-ar contrazice pe el insusi.

oamenii mici si Oamenii Mari

In principiu, cand se face o apreciere asupra performantelor unei persoane, se face acest lucru relativ la cei din jur. Dar intr-o matematica mai recenta am gasit o metoda de apreciere cu mult mai frumoasa: determinarea performantelor relativ la ceea ce ai fi putut tu sa fii.
Cand esti pus fata in fata cu ceea ce ai putea fi, scuzele nu isi au rostul, realizarile si diferentele se vad imediat, dar mai ales nu e nevoie sa presupui nimic relativ la ceilalti sau in ce stadiu sunt ei.
Ai fi putut realiza ceva mai maret? Ai fi putut fi ceva mai maret? Este suficient sa-ti faci doar activitatile tale minuscule de zi cu zi?
Nu va sfiiti sa realizati lucruri mari. Nu se merita sa va limitati la lucruri mici doar de frica de a nu esua in lucrurile mari. Daca nu stiti de unde sa incepeti, cautati sprijinul celor din jur, in mod sigur il veti primi... cu o mica specificatie.
Unii va vor explica ca nu puteti face lucrurile mari (paradoxal acestia sunt exact acei care nu fac lucruri mari, si nu le-au facut niciodata) iar ceilalti va vor incuraja si sustine.
Ati putea spune ca este firesc, si este, dar in faza a 2-a, aveti toate sansele sa muscati din gazon cu toata eleganta, cunostintele si gandirea pozitiva de care dispuneti. Daca cu ceva timp inainte a fost un punct de rascruce in luarea deciziei, acum urmeaza decizia suprema: continui sau ridici steguletul alb? Cu putina vointa si cu ochii spre tinta din departare, nu e greu sa te ridici, si nu peste putin timp, dupa cativa pasi eleganti, o sa mai iei o gura de gazon... s.a.m.d.
Dupa cateva caderi, uitati-va putin in jur si vedeti cati dintre cei care v-au incurajat, mai sunt INCA langa voi? Cati critici s-au adunat in jurul vostru sa va analizeze munca pe care o faceti, fie ea la inceput sau la final? In mod sigur vor fi astfel de critici in jurul tau, dar din punctul meu de vedere, nimeni nu a ridicat statuie unui critic, deci nu sunt tocmai importanti.
Cati sunt care va abandoneaza, razand de esecurile voastre? Acestia sunt oamenii mici. Intr-un fel aceeasi oameni mici care au plecat cand Aurel Vlaicu a esuat in primele sale zboruri, in timp ce oamenii mari au ramas acolo sa il sustina, si poate aceeasi oameni care au considerat ca eminescu este un nimeni atunci cand traia in mizeria lui...
Oamenii Mari in schimb, vor fi langa tine dorind sa te vada reusind, si de cele mai multe ori, Oamenii Mari sunt cei care la randul lor au atins tinte mari.
Ignorati sfaturile celor care nu fac lucruri mari, inchideti-va urechile la vorbele criticilor si nu considerati ca pierdeti ceva cand oamenii mici parasesc culisele... nu se merita. Sunt destui care se ingramadesc sa urmeze drumurile altora. Dar drumul vostru este sfant pentru voi (si pentru prea putini altii), deci tratati-l ca atare.
"Odata ajunsi la finalul unei curse, ceea ce veti obtine este destul de mic comparativ cu ceea ce veti deveni, adica castigatori" (Zig Ziglar).

A urma ceea ce-ți dorești

Într-un studiu științific s-a verificat adevărul sintagmei "intuiție feminină". Au fost luate 2 eșantioane egale de femei și bărbați și au fost puși să joace un joc bazat pe intuiție. Scorurile obținute de cele 2 echipe au fost perfect egale. Concluzia? Și bărbații și femeile primesc aceleași impulsuri intuitive, și nu există diferențe majore. Cât despre "intuiția feminină"... răspunsul e simplu: femeile tind să asculte de ea, spre deosebire de bărbați care reușesc cu o foarte mare eficiență să o ignore folosind mintea.
Mintea ne spune că suntem prea mici (mici, proști și cu bube în cap) ca să atingem vise mari, și cel mai adesea împinge oamenii spre dezamăgirea de a-și trăi viața ca simpli muritori de rând, ducându-i cu zăhărelul până pe patul de moarte... unde nici unul nu spune "aș fi vrut să stau mai mult la birou" sau "poate că ar fi trebuit să muncesc mai mult"... În fața morții sunt ultimele exprimări ale viselor, fie ele împlinite sau eșuate, iar diferența este că visele împlinite aduc zâmbete și liniște, iar cele neîmplinite aduc frustrare și amărăciune.
Dacă ar fi să muriți peste 3 ore, v-ați simți împliniți și liniștiți, știind că ați trăit ceea ce v-a plăcut să trăiți? Sau v-ați simți înfuriați pentru viața irosită în fața unei foi de hârtie, a unei lopeți sau a unei tastaturi?

Validat

Un film de Kurt Kuenne, castigator a numeroase premii:
Castigator - Cel mai bun film narativ de scurt metraj, Festivalul de Film Cleveland Int'l
Castigator - Premiul juriului, Festivalul de film Gen Art Chicago
Castigator - Premiu de popularitate, Festivalul de film Hawaii Int'l
Castigator - Cea mai bună comedie scurta, Festivalul de film Breckenridge
Castigator - Premiul Inima de Cristal, cel mai bun film de scurt metraj & cea mai bună comedie, Festivalul de film Heartland
Castigator - Christopher & Dana Reeve premiul de popularitate, Festivalul de Williamstown
Castigator - Cea mai bună comedie, Festivalul de film Dam Short
Castigator - Cel mai bun film de scurt metraj, Festivalul de film Sedona Int'l.

Osmoza

Osmoza este procesul de difuziune a uneia sau a mai multor substanţe printr-o membrană permeabilă sau semipermeabilă.
Deși poate fi un termen nou pentru mulți, aparent toată lumea are impresia că funcționează pentru ei în diverse aspecte ale vieții lor. Se consideră din oficiu că: actul de a comunica este universal cunoscut și stăpânit; actul de a educa copii eficient este o banalitate; în urma analizei succesul zi și noapte succesul ar trebui să vină de la sine...
Osmoza nu funcționează în viețile noastre sociale... doar în laboratoare de chimie și în medii organice cu substanțe simple. În viața de zi cu zi, atunci când vrei să devii programator, te apuci de învățat programarea și eventual faci o facultate. Dacă vrei să devii pictor te apuci de pictat și studiezi cu un profesor de pictură. Dacă vrei să te dezvolți în orice domeniu, trebuie să mergi să îl studiezi, pentru că domeniul nu vine la tine în mod pasiv.
Câți părinți sunt astăzi care nu au studiat cum se crește un copil sănătos și puternic fizic și mental, și se întreabă cu mirare de ce au probleme cu copii lor?
Câți oameni nu au studiat comunicarea interumană și nu sunt lămuriți de ce ei spun ceva și receptorul mesajului percepe altceva?
Câți oameni nu au studiat psihologia/meditația pentru a ajunge la o stare de liniște și stabilitate mentală și se întreabă de ce sunt din ce în ce mai stresați în fiecare zi?
Câți oameni nu au luat medicamente prescrise de medici, și se întreabă de ce nu se însănătoșesc?
Care sunt țintele voastre în viață? Vreți să deveniți bogați - apucați-vă de studiat "drumul" banilor și veți învăța cum să aduceți banii la voi. Vreți să învățați să comunicați - nu mai presupuneți că ceea ce voi încercați să puneți în cuvinte ajunge la fel cum trebuie la destinatar, și puneți mâna și studiați comunicarea interumană. Vreți să fiți sănătoși - nu mai presupuneți că sănătatea este undeva în pastile din farmacie pentru că voi sunteți sănătatea voastră prin tot ceea ce voi mâncați, respirați și gândiți.
Osmoza o fi funcționând pentru celule, dar în nici un caz nu merge în mediul social. Pentru a compensa acest "neajuns" avem școli, cărți, cursuri, facultăți, antrenori, exemple, icoane... nu considerați că veți obține experiență sau cunoștințe prin osmoză.

Fiți schimbarea

Fiți schimbarea pe care vreți să o vedeți în lume. (Mahatma Gandhi)
Până acum și inclusiv în aceste vremuri, oamenii critică și doresc ca alții să se schimbe pentru ca lor să le fie bine. Dacă tot este perioada electorală, frumos ar fi să discutăm puțin despre lucrurile care nu se discută.
În momentul în care un om începe să-și critice liderii, îmi place să îl întreb: "de ce nu te duci tu să conduci?". Unii vor scoate la înaintare scuzele financiare, lipsa educației, politica și altele. Atunci schimb puțin tactica "Dacă eu acum ți-aș pune mijloacele financiare și educația ca să te duci să conduci, te-ai duce?" (... pauză... creierul este blocat în procesarea unei informații noi pentru el... apoi discuția continuă) Majoritatea continuă să mai scoată de prin fundul sacului câte o scuză obosită legată de timp sau talente din naștere dar în mare și-au declarat impotența în domeniul conducerii/managementului unei organizații/grup de oameni.
Aceștia sunt cei a căror hobby este critica, nicidecum cu vre-un scop sau țintă sau măcar cu speranța că problemele se vor rezolva... doar critică.
Cei care în schimb spun "Da, eu aș conduce" mai încasează o întrebare faină: "Ce ai face tu ca lider în problema de care tocmai te-ai plâns" (din nou pauză... mintea nu are destule date pentru ecuația cerută și durează mult până formulează un răspuns generic). Măcar există dorință...
Categoria a 3-a, a oamenilor care știu cum, ce și de ce, nu sunt prea ușor de găsit, întrucât în cele mai multe cazuri s-au apucat de muncă.
Fiecare om își face un plan. Iar planul lui include drumul lui și țintele pe care el le vrea atinse. Deși e destul de evident, nu este clară implicația: cei care nu au un plan, vor ajunge să facă parte din planul altora, care evident, nu include nici un beneficiu pentru ei. Nu durează mult și le pică fisa că ei nu au decât firmiturile de pe masa boierilor, și se mânie nespus... de parcă pe boieri i-ar durea undeva. Aici se naște critica inutilă: critic, dar nu fac nimic să schimb - să facă alții. Alții care? Alții care au un plan, dar care plan nu îi include pe ei. Sper că se observă logica circulară...
Mai există acea clasă minunată de oameni "prea inteligenți" pentru a conduce, din care am făcut parte până de curând, pentru care conducerea unui grup de oameni este o treabă pentru orice incult, numai pentru ei nu.
Dealtfel avem și o vorbă frumoasă în popor: fiecare popor are conducătorii pe care îi merită.
Nu sperați să vină făt frumos în armură de tablă să vă facă vilă, mașină și totul din banii statului, pentru că în mod sigur nu intrați în planul nici unui făt frumos. Fiți proprii voștrii conducători, dacă vreți să faceți ceva în viață. Ghidați-vă singuri printre probleme, rezolvați-le, schimbați-vă voi în bine, pentru ca cei de lângă voi să se schimbe.
Ori vă faceți singur planul, ori intrați în planul altcuiva - e atât de simplu.

Reguli

În fiecare din noi există un spațiu în care noi ne simțim confortabil... o zonă de confort. În această zonă, nu există decât lucruri cunoscute și nimic niciodată nu ne deranjează sau perturbă în nici un fel. Oamenii crează astfel de zone în jurul lor pentru a putea moțăi în liniște cu ochii deschiși.
Binențeles nu există astfel de zone perfecte unde nimic niciodată nu iese din voia persoanei care deține spațiul sigur. Tot timpul se găsește cineva care să strice armonia perfectă. Acel cineva nu are de unde să știe că ți-a călcat ție pe spațiul tău special (poate cu o înjurătură, o freză mai șpanchi, o ușă uitată deschisă, un sfat bun etc.), și cum nici tu nu poți să îi spui "lasă-mă să dorm în liniște", îi explici politicos că a fost încălcată o... regulă de bun simț (atașul "de bun simț" este cireașa din vârful tortului).
Să nu vă mire dacă ajungeți să dați sfaturi unor oameni pe care vreți să îi ajutați, și vă treziți cu diverse obiecte contondente în deplasare rectilinie uniformă către voi - explicația e simplă: ați călcat spațiul sigur pe care acea persoană l-a format; chiar dacă el este format din probleme și suferință, e siguranța pe care și-a ales-o.
Situația penibilă care se crează este justificată prin încălcarea unei reguli și deci dreptul de a te manifesta cum îți vine ție pe scufiță. Astfel de reguli nu au fost acolo de la nașterea lumii, ci au fost create ulterior de către oameni. Mai exact de anumiți oameni care poartă numele de regulatori - oameni care regulează toate activitățile lor, dar mai ales ale celorlalți.
În urma unui efort colectiv pe parcursul a câteva mii de ani, avem o baterie considerabilă de reguli de bune maniere, vestimentație, conduită, limbaj, religioase, gândire (cum exact au ajuns la concluzia că gândurile unui om pot fi ordonate și îngrădite, nu știu) etc...
Urmând aceste simple reguli, aveți cu siguranță șansa să nu deranjați prea mulți oameni. Deși totodată nu prea aveți cum să inspirați prea mulți oameni. Iar dacă e să ne gândim la Einstein, Galileo Galilei, Iulius Caesar, Iisus, Țepeș... nici unul dintre ei nu a fost prea bun în respectarea regulilor, dar cu siguranță știți cine sunt la sute de ani după moartea lor, tocmai pentru încălcarea regulilor.
A respecta regulile și a trăi în liniște și pace stupidă e destul de ușor... și vei dispărea la fel de ușor precum ai apărut, deși nu se prea poate spune că ai apărut din moment ce n-ai ieșit din linie. Din moment ce ai fost doar o biată cifră într-un număr de oameni.
"Dacă respecți toate regulile, pierzi toată distracția" - Katharine Hepburn.
Așa că bucurați-vă de viață și nu mai lăsați toți constipații să vă reguleze după cum li se pare lor că bate lumina.

"De ce?" (2)

Intr-un articol anterior am scris despre cât de nefastă poate fi întrebarea "de ce?" atunci când este prost folosită. Tot din ciclul întrebărilor prost folosite sau folosite când nu trebuie se află și "cum", "când", "unde"... La ce mă refer? La cum se stabilește cursul în viață de pe o zi pe alta.
Punem întrebările: "Vreți să fiți sănătos?" - "Da.", "Considerați că este important să fiți sănătos?" - "Da.", "Ce faceți pentru a fi sănătos?" - "... iau pastile când sunt bolnav...(?)"
Exemplu practic: câți oameni fumători cunoașteți, care sunt perfect conștienți de efectele dăunătoare ale tutunului și care sunt sfătuiți constant de către rude/prieteni să se lase de fumat? Eu știu destui. De ce nu se lasă de fumat? Deja au răspunsuri pentru:

• "cum?": medicamente, sfaturi medicale, tratamente naturiste/psihologice...
• "unde?": avem centre specializate pentru cei care se lasă de fumat, avem cabinere specializate...
• "când?": cam oricând este potrivit.

Și totuși nu iau măsuri... pentru că lipsește întrebarea care se pune înaintea tuturor celorlalte întrebări: "De ce?".
În acest șir de întrebări, doar această întrebare este suficientă pentru a genera ușor răspunsuri pentru toate celelalte întrebări. Motivul este simplu: întrebarea "De ce?" pusă cu privire la propria persoană, referitoare la un scop în viață, duce la stabilirea motivației. Orice scop în viață v-ați fixa în orice moment, este aproape imposibil de realizat în absența motivației.
Lipsa motivului ("motivație" vine de la "motiv") face ca acțiunile care sunt înșirate sub "cum?" să nu fie niciodată executate în locurile care sunt înșirate sub "unde?" și în momentele date de "când?".
Apoi urmează și scuza: "E greu tare să ajungi acolo... trebuie să depui mult efort...", de parcă viața e formată numai din chestii ușoare și simple.
Nu fugiți de probleme, căci numai prin ele creșteți și vă dezvoltați. Iar un om "crescut" bine are un alt timbru al vocii, o altă statură, o altă lumină în ochi; un om "călit bine" se cunoaște de departe - este un om puternic în adevăratul sens al cuvântului.

Lucruri inteligente

Oamenii nu eșuează atunci când țintesc spre chestii mărețe și apoi nu le ating. Dimpotrivă: țintesc foarte jos și nimeresc (în cazurile bune) sau mai rău, nu țintesc de loc. Majoritatea oamenilor pe care îi cunosc au o foaie albă ca listă de vise și idealuri. Nu vin de nicăieri special, nu se duc nicăieri special... Aș putea spune că deja au murit, dar ajung să fie înmormântați decât după vreo 40 de ani.
Îi văd zi de zi vorbind și acționând și aproape că ai putea spune că sunt vii... Dar de fapt sunt asemenea unor cerșetori care au găsit o conservă mucegăită și sunt fericiți cu ea. Nici unul nu țintește mai sus de unde este. Se miorlăie, se bucură și critică de la înălțimea unui fir de iarbă și consideră că 4 cm mai sus este imposibil.
Se vorbește despre inteligența umană, și cât de inteligenți sunt unii oameni... îmi vine greu să cred că un om care nu face nimic pentru a evolua, poate face acțiuni inteligente.
"Te-or întrece nataraii,
De ai fi cu stea în frunte;"
Și adevăr grăit-a... un om care acționează inteligent (întreptându-se spre idealul său), poate să facă ture în jurul unui geniu care vorbește și gândește dar nu acționează. Inteligența se măsoară în volumul acțiunilor care se fac pentru a ajunge la propriul țel înalt.
Se spune despre poporul român că este o țară de oameni inteligenți... având în vedere stadiul în care se află aș spune că nu e așa. E plină de oameni educați care își duc traiul de pe o zi pe alta, plină de genii care trăiesc în sărăcie, plină de instituții de educare unde te învață cum să gândești prost.
Problema este în frica de a visa măreț și de a acționa în consecință.
Fixați un țel înalt. Foarte înalt. Fixați o dată limită pentru îndeplinirea lui - țelurile fără dată limită tind să dispară repede. Vizualizați și planificați drumul până la acel țel. Împărțiți-l în bucățele mai mici (un elefant se mănâncă cate o bucățică, nu tot odată) și fixați țeluri intermediare mai mici.
Și apucați-vă de treabă. Veți fi uimiți să realizați că oricât de sus ar fi acel țel... chiar se poate realiza. Se poate începe cu o carte, se poate începe cu un nou program de sculat dimineața, se poate începe cu orice... dar trebuie să înceapă.

Jocuri naționale

Multe țări au jocuri naționale: fotbal, baseball, Starcraft etc. Pe lângă ele există și jocuri naționale neoficiale: fotbal, baseball, Starcraft etc. (perechile sunt altele în funcție de țară, dar cam aceleași). Dar mai există un joc național jucat la o scară mult mai largă - „plasatul motanului”. Este jocul în care ți se pasează responsabilitatea unei probleme și trebuie repede repede să o dai mai departe.
Pentru prima fază, câștigătorul este cel care o aruncă mai repede și se ferește cel mai bine de ea. Iar pierzătorul este cel care nu are cum să o plaseze mai departe și trebuie să se ocupe de ea. Aici se poate câștiga dacă se reușește plasarea problemei unui obiect, animal sau fenomen, moment în care mâța devine o mâță anti-gravitațională deoarece plutește în aer și nu pleacă nicăieri.
În faza a 2-a se câștigă puncte în plus, dacă se poate trage mâța de coadă, tăia frunză la câini, bolborosi diverse în timp ce se amână rezolvarea problemei. Se poate câștiga și această rundă prin prezentarea celei mai faine salate de frunze și cozi de mâță, fiartă în suc propriu timp de câteva zile până la câteva luni. Se depunctează masiv rezolvarea completă și iremediabilă a problemei deoarece nu apar alte 5 probleme ca rezolvare a primei probleme, iar jocul se încheie.
În acest timp, cei care nu au mâța în sac, sunt obligați de regulile jocului să stea pe tușă și să critice modul în care este tăiată frunza și faptul că nu se rezolvă problema cu mâța, oferindu-se simultan soluții multiple pentru rezolvarea mâței (se recomandă bere/cafea, ziare/reviste, televizor etc. pentru îndulcirea așteptării și claritate în gândire).
Dacă s-a obținut scor maxim la această rundă, atunci se iau cele 5 mâțe (a se citi probleme) create, și se continuă jocul. Persoana care le-a creat primește o medalie specială numit musca pe căciulă. Cu cât mai multe muște pe căciulă, cu atât mai multe șanse să primească motani.
Secretul jucătorilor de succes este actul de a plasa motanul dând impresia că de fapt se muncește la alți 4 motani invizibili aflați deja în joc.
Prin durata sa, simplitatea regulilor și complexitatea obiectelor aflate în joc, acesta a fost adoptat de mase întregi de oameni - de la ciobanul de pe câmp până la ministru, și de la profesori până la mineri - toți ne delectăm cu această minunată modalitate de a petrece timpul. Din păcate, datorită unor neînțelegeri cu comisiile sportive, acest joc nu a putut fi clasificat ca fiind oficial... să sperăm că cineva acolo ne va auzi strigarea și va aduce acest joc la lumină...

Anatomia unei probleme

Problemă:

• o stare de dificultate care necesită rezolvare
• o întrebare care necesită un răspuns sau dezbatere
• o discrepanță între starea actuală și starea dorită

...ori cel puțin așa scrie prin dicționare.
Dar mai există un tip: acele probleme care par că nu se mai termină - și mă refer aici la acele probleme unde persoana le rezolvă doar atât cât să nu devină prea grave și doar cât să nu le rezolve complet. N-ați întâlnit niciodată situația în care un prieten sau o rudă suferă de o boală și deși se plânge toată ziua de ea, nu ia nici o măsură serioasă? Lumea e plină de astfel de omuleți.
În realitate problemele pot fi clasificate ceva mai interesant:

• o stare de dificultate crescută care necesită rezolvare
• o stare de dificultate redusă creata (cu mânuța) pentru acoperirea unei probleme reale și dificile

Exemplu: nevoia de exprimare a sentimentelor + lipsa abilităților de comunicare = problemă serioasă. Rezolvare reală: exprimarea sentimentelor (restul va decurge de la sine). Ocolire: se crează probleme mici și ”deranjante” pentru amânarea discuției - multă muncă, indispozitie, lipsa chefului etc. - destul de simplu și întâlnit.
Cei care își crează astfel de probleme pun cele mai mari semne de întrebare celor apropiați - „Și doar doctorul i-a spus să nu mai mănâne așa mult, și uite că se încăpățânează...”. Cei care nu cunosc, cad ușor în plasa acestor probleme create, și oferă compasiunea și suportul lor, unor oameni care în realitate nu suferă de acea boală.
Motivul creării acestor probleme este dorința de a rezolva o problemă mare fără însă a o confrunta. Cel care se face că este bolnav, pur și simplu are nevoie de odihnă și atenție - poate similar cu starea de copil în familie: nu are nici o responsabilitate, și toate îi sunt la îndemână. Ceea ce încearcă este fuga de o responsabilitate mai mare.
Sunt oameni care au o față de parcă sunt născuți bolnavi, lipsiți de chef, neîndemânatici... nu sunt - nimeni nu se naște cu probleme de acest tip, toate sunt rezultatul gândirii oamenilor, și toate vor dispărea, la fel de repede precum au apărut, atunci când fiecare om își va asuma responsabilitatea propriei vieți.
Viața voastră nu aparține altor oameni sau altor zeități sau idei. Viața vă aparține, și toate câte curg în ea, tot responsabilitatea voastră sunt.