50%

„A greși este omenește”... o sintagmă cu care mulți sunt de acord. Și de ce nu, toată lumea a greșit și este normal să se poată identifica cu ceva ce exprimă o trăire mai veche. Am ales în schimb sintagma pentru că exprimă doar 50% din adevăr, și mai exact acea jumătate care este cel mai ușor de acceptat. Știți care este a 2-a parte? Indicație: originea frazei este în latină.

Reguli

În fiecare din noi există un spațiu în care noi ne simțim confortabil... o zonă de confort. În această zonă, nu există decât lucruri cunoscute și nimic niciodată nu ne deranjează sau perturbă în nici un fel. Oamenii crează astfel de zone în jurul lor pentru a putea moțăi în liniște cu ochii deschiși.
Binențeles nu există astfel de zone perfecte unde nimic niciodată nu iese din voia persoanei care deține spațiul sigur. Tot timpul se găsește cineva care să strice armonia perfectă. Acel cineva nu are de unde să știe că ți-a călcat ție pe spațiul tău special (poate cu o înjurătură, o freză mai șpanchi, o ușă uitată deschisă, un sfat bun etc.), și cum nici tu nu poți să îi spui "lasă-mă să dorm în liniște", îi explici politicos că a fost încălcată o... regulă de bun simț (atașul "de bun simț" este cireașa din vârful tortului).
Să nu vă mire dacă ajungeți să dați sfaturi unor oameni pe care vreți să îi ajutați, și vă treziți cu diverse obiecte contondente în deplasare rectilinie uniformă către voi - explicația e simplă: ați călcat spațiul sigur pe care acea persoană l-a format; chiar dacă el este format din probleme și suferință, e siguranța pe care și-a ales-o.
Situația penibilă care se crează este justificată prin încălcarea unei reguli și deci dreptul de a te manifesta cum îți vine ție pe scufiță. Astfel de reguli nu au fost acolo de la nașterea lumii, ci au fost create ulterior de către oameni. Mai exact de anumiți oameni care poartă numele de regulatori - oameni care regulează toate activitățile lor, dar mai ales ale celorlalți.
În urma unui efort colectiv pe parcursul a câteva mii de ani, avem o baterie considerabilă de reguli de bune maniere, vestimentație, conduită, limbaj, religioase, gândire (cum exact au ajuns la concluzia că gândurile unui om pot fi ordonate și îngrădite, nu știu) etc...
Urmând aceste simple reguli, aveți cu siguranță șansa să nu deranjați prea mulți oameni. Deși totodată nu prea aveți cum să inspirați prea mulți oameni. Iar dacă e să ne gândim la Einstein, Galileo Galilei, Iulius Caesar, Iisus, Țepeș... nici unul dintre ei nu a fost prea bun în respectarea regulilor, dar cu siguranță știți cine sunt la sute de ani după moartea lor, tocmai pentru încălcarea regulilor.
A respecta regulile și a trăi în liniște și pace stupidă e destul de ușor... și vei dispărea la fel de ușor precum ai apărut, deși nu se prea poate spune că ai apărut din moment ce n-ai ieșit din linie. Din moment ce ai fost doar o biată cifră într-un număr de oameni.
"Dacă respecți toate regulile, pierzi toată distracția" - Katharine Hepburn.
Așa că bucurați-vă de viață și nu mai lăsați toți constipații să vă reguleze după cum li se pare lor că bate lumina.

Lucruri inteligente

Oamenii nu eșuează atunci când țintesc spre chestii mărețe și apoi nu le ating. Dimpotrivă: țintesc foarte jos și nimeresc (în cazurile bune) sau mai rău, nu țintesc de loc. Majoritatea oamenilor pe care îi cunosc au o foaie albă ca listă de vise și idealuri. Nu vin de nicăieri special, nu se duc nicăieri special... Aș putea spune că deja au murit, dar ajung să fie înmormântați decât după vreo 40 de ani.
Îi văd zi de zi vorbind și acționând și aproape că ai putea spune că sunt vii... Dar de fapt sunt asemenea unor cerșetori care au găsit o conservă mucegăită și sunt fericiți cu ea. Nici unul nu țintește mai sus de unde este. Se miorlăie, se bucură și critică de la înălțimea unui fir de iarbă și consideră că 4 cm mai sus este imposibil.
Se vorbește despre inteligența umană, și cât de inteligenți sunt unii oameni... îmi vine greu să cred că un om care nu face nimic pentru a evolua, poate face acțiuni inteligente.
"Te-or întrece nataraii,
De ai fi cu stea în frunte;"
Și adevăr grăit-a... un om care acționează inteligent (întreptându-se spre idealul său), poate să facă ture în jurul unui geniu care vorbește și gândește dar nu acționează. Inteligența se măsoară în volumul acțiunilor care se fac pentru a ajunge la propriul țel înalt.
Se spune despre poporul român că este o țară de oameni inteligenți... având în vedere stadiul în care se află aș spune că nu e așa. E plină de oameni educați care își duc traiul de pe o zi pe alta, plină de genii care trăiesc în sărăcie, plină de instituții de educare unde te învață cum să gândești prost.
Problema este în frica de a visa măreț și de a acționa în consecință.
Fixați un țel înalt. Foarte înalt. Fixați o dată limită pentru îndeplinirea lui - țelurile fără dată limită tind să dispară repede. Vizualizați și planificați drumul până la acel țel. Împărțiți-l în bucățele mai mici (un elefant se mănâncă cate o bucățică, nu tot odată) și fixați țeluri intermediare mai mici.
Și apucați-vă de treabă. Veți fi uimiți să realizați că oricât de sus ar fi acel țel... chiar se poate realiza. Se poate începe cu o carte, se poate începe cu un nou program de sculat dimineața, se poate începe cu orice... dar trebuie să înceapă.

Există ceva...

Există ceva în tine despre care nu ştii. Ceva ce vrei nega că există, până când este prea târziu ca să mai faci ceva.

Este singurul motiv pentru care te scoli dimineaţa, singurul motiv pentru care înduri senzaţiile urâte, sângele, transpiraţia şi lacrimile. Este pentru că vrei ca oamenii să ştie cât de bun, generos, atractiv, amuzant, nebunatic şi isteţ eşti cu adevărat.

Teme-te de mine sau ridică-mă în slăvi, dar te rog, zi-mi că sunt special. Împărtăşim cu toţii o dependenţă. Suntem dependenţi de aprobarea celorlalţi. Am intrat toţi în joc pentru bătaia pe umăr şi recompensa strălucitoare pe care o arătăm celorlalţi. Uită-te la tipul isteţ cu insignă, lustruindu-şi trofeul. Străluceşte în continuare ca un diamant nebun, pentru că nu suntem decât maimuţe ambalate frumos în costume, implorând aprobarea celorlalţi.

(Citat tradus şi adaptat din Revolver)

Canale de comunicaţie

Până acum, atât în biblie cât şi în vremurile noastre, dumnezeu s-a tot străduit să ne trimită mesaje care să ne ajute în drumul nostru spiritual. După cum se obişnuieşte însă, mesajele nu vin pe calea luminii şi aerului, tocmai din locaşul său, până la urechile păcatoşilor creştini (deşi ar putea, dar trecem peste acest detaliu). Toate mesajele sale au venit prin canale umane: prooroci, preoţi, lideri spirituali etc. Într-un cuvânt, surse avizate.

Ce este o sursă avizată? Este un omuleţ aşezat în poziţia sa de difuzor spiritual de către alţi omuleţi incapabili să audă pentru ei. Ca fapt divers, ideea de sfânt este destul de bizară: vine de la sanctus în latină, şi înseamnă avizat de biserică, adică nu poţi deveni sfânt decât dacă anumite persoane (a căror sfinţenie este discutabilă sau absentă) te declară sfânt. Poate pentru acest motiv, nu este declarată nici o persoană vie ca fiind sfânt – închipuiţi-vă ce ar însemna dacă un sfânt în viaţă ar deschide gura să spună ceva ce nu figurează în biblie sau în dogma bisericească. E mult mai sigur să fie sanctificaţi după ce încheie contractul cu viaţa asta, pentru că morţii nu vorbesc.

(Revenind la comunicările spirituale) întotdeauna, datorită implicării minţii în transmiterea mesajului, transmisia este alterată. Dacă un mesaj se bate cap în cap cu ceva ce persoana consideră ca fiind inadmisibil, atunci acel mesaj este anulat sau modificat. Nu ştiu câţi au înţeles mesajul aşa că mă voi ajuta de nişte citate dintr-o carte...

Mă iubeşte...

• 1 Ioan 4:8. Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire. 18. În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire.
  

Nu mă iubeşte…:

• Luca 1:50. Şi mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de El.
  
• Efeseni 5:21. Supuneţi-vă unul altuia, întru frica lui Hristos. 22. Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului, 23 Pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii[…]
  

Iisus boteza:

• Ioan 3:22. După acestea a venit Iisus şi ucenicii Lui în pământul Iudeii şi stătea acolo şi boteza.
  

Iisus nu boteza, ci apostolii:

• Ioan 4:2. Deşi Iisus nu boteza El, ci ucenicii Lui,
  

Vei fi judecat doar după cuvintele şi faptele tale:

• Matei 12:36. Vă spun că pentru orice cuvânt deşert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii. 37. Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept, şi din cuvintele tale vei fi osândit.
  
• Luca 10:26. Iar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti? 27. Iar el, răspunzând, a zis: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi. 28. Iar El i-a zis: Drept ai răspuns, fă aceasta şi vei trăi.
  
• Ioan 5:29.Şi vor ieşi, cei ce au făcut cele bune spre învierea vieţii şi cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii.
  

Vei fi judecat doar după credinţa ta (sau naşterea a 2-a oară):

• Ioan 3:3. Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu.
  
• Ioan 3:18. Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a şi fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu. 36. Cel ce crede în Fiul are viaţă veşnică, iar cel ce nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.
  
• Marcu 16:16. Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi.
  

Iisus este paşnic:

• Luca 2:14. Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!
  
• Ioan 14:27. Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze.
  
• Ioan 16:33. Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi.
  

Iisus aduce război şi dezbinare:

• Apocalipsa 19:11. Şi am văzut cerul deschis şi iată un cal alb, şi Cel ce şedea pe el se numeşte Credincios şi Adevărat şi judecă şi se războieşte întru dreptate.
  
• Luca 12:51. Vi se pare că am venit să dau pace pe pământ? Vă spun că nu, ci dezbinare.
  
• Matei 10:34. Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie.
  

Este bine să fii fericit?

• Pildele lui Solomon 15:13. O inimă veselă înseninează faţa, iar când inima e tristă şi duhul e fără de curaj.
  
• Pildele lui Solomon 17:22. O inimă veselă este un leac minunat, pe când un duh fără curaj usucă oasele.
  
• Ecclesiastul 8:15. Şi am ridicat în slăvi veselia, căci nu este nimic mai bun pentru om sub soare, decât să mănânce, să bea şi să se veselească. Numai de l-ar întovărăşi la lucrul lui în tot timpul vieţii pe care Dumnezeu i-o dă sub soare!
  

Nu e bine să fii fericit:

• Ecclesiastul 7:3. Mai bun este necazul decât râsul, căci întristarea feţei este bună pentru inimă.
  

Nu mai insist cu fragmentele, deşi este o sursă umoristică de excepţie, dar vă las cu o singură întrebare: oare nu este acelaşi dumnezeu care a vorbit prin toţi? (asta presupunând că dumnezeu a vorbit prin ei, de ce altfel s-ar afla în biblie toate astea). Cum se poate justifica cantitatea imensă de neconcordanţe din interiorul bibliei, dar mai ales neconcordanţele între dumnezeul prezentat în biserică şi cel prezentat în biblie?

Nu e de mirare că există atât de multe secte, pentru o carte cu atâtea interpretări, toate variate şi de multe ori opuse. Oare acelaşi dumnezeu care a spus că este iubire, este cel care strica sămânţa necredincioşilor (Maleahi 2:3) şi ordona masacrul femeilor şi copiilor (Numerii 31:17)?

Ciudat... pe puţin ciudat...