Am lansat un site

Mă găsiți pe Cuplu Armonios. Un site (și blog) unde împreună cu soția mea oferim o perspectivă interesantă asupra relației de cuplu. Vă invit să ne urmăriți și vă doresc o relație superbă, armonioasă și frumoasă.

Zile înnorate

Cunoaște-te pe tine însuți și cunoaște-ți dușmanul, și vei câștiga 100 bătălii fără nici o înfrângere.

Cunoaște-te pe tine și nu-ți cunoaște dușmantul, și vei câștiga sau vei pierde.

Nu te cunoaște pe tine și nici dușmanul tău, și vei fi mereu în pericol.

Sun Tzu - Arta războiului

50%

„A greși este omenește”... o sintagmă cu care mulți sunt de acord. Și de ce nu, toată lumea a greșit și este normal să se poată identifica cu ceva ce exprimă o trăire mai veche. Am ales în schimb sintagma pentru că exprimă doar 50% din adevăr, și mai exact acea jumătate care este cel mai ușor de acceptat. Știți care este a 2-a parte? Indicație: originea frazei este în latină.

Nu suntem chiar atat de inteligenti pe cat ne laudam

A muri...

... e ca si cum te-ai duce la un film care ti-a fost recomandat ca fiind bun. Te duci, te asezi impreuna cu ceilalti, iar dupa primele minute realizezi ca nu este genul tau de film... asa ca te ridici de pe scaun si pleci... iar cei care inca sunt in sala, vazand asta, vazand ca nu ai stat acolo sa rezisti cu ei pana la final, se aduna si tin o inmormantare pt tine.

Legea reciprocitatii

Simplu... Un om statea iarna si explica cuptorului lui: "Mai intai imi dai caldura, si apoi iti dau lemne". Si oricat de stupid ar parea acest om, marea majoritate a oamenilor, exact asa gandesc.

Lasati emotiile sa va ghideze

Abraham Hicks - Lasati emotiile sa va ghideze (copyrighted Jerry and Esther Hicks).

Sunteti mult mai creativi decat credeti

"Sunteti mult mai creativi decat credeti. Sunteti mult mai creativi decat va puteti gandi ca sunteti." Dr. Sue Morter
O foarte reusita prezentare in care este analizata capacitatea creatoare a omului intr-o maniera digerabila si simpla.

.

Inspiratie

Cu cativa ani in urma Alexandru Macedon a avut puterea de a inspira si conduce o armata intreaga prin toata lumea. Mai tarziu Cicero tinea un discurs si toti cei care il ascultau erau inspirati de cuvintele lui. Iulius Caesar isi inspira oamenii luptand alaturi de ei in prima linie si stand alaturi de ei langa foc.
"Cel mai bun prieten al meu este cel care scoate la suprafata ce-i mai bun din mine" (Henry Ford). Este firesc ca oamenii sa isi doreasca sa fie inspirati de prieteni sau de lideri, sa fie ghidati si sustinuti.
In contrast cu vremurile cand liderii-oratori puteau sa miste inimile multimilor spre unirea catre un scop comun, avem acum lideri pe care "ii alegem" (de parca chiar am avea ce alege, ca deja i-au ales altii pentru noi) si parca din ce in ce incep sa nu mai inteleg pe cei care se duc sa aleaga "raul cel mai mic".
Sincer nu mai inteleg conceptul. Care este mecanismul psihologic prin care o persoana se duce sa isi aleaga liderul stiind ca ii va fi rau chiar daca iese chiar daca nu iese?
Nu ma rog sa se intoarca iar Tepes sau alti mari conducatori, ca nu are sens (nici ei nu cred ca ar mai vrea). Si nici nu promovez vre-un lider pentru ca orice lider ar fi pus in varf, ar avea de face cu... "sistemul". Ciudat este ca am mai auzit ideea de "sistem" de parca ar fi o chestie mecanica ca functioneaza pe baza de sange uman si locuieste in umbra. Dar nu exista o astfel de "chestie mecanica", ci doar oameni. Oameni care si-au ales un loc intre alti oameni si care sunt dispusi sa faca destul de multe pentru a-si pastra locul. E ca la gradinita cand ai ocupat scaunelul mov cu picioare versi si te tii de el cu toata forta sa nu ti-l fure colegul.
In banda desenata Pogo (1970) personajul principal spune "Am vazut dusmanii, iar ei sunt noi". Nici un sistem si nici un lider nu va putea vreodata sa ne schimbe in afara de noi. Iar pana cand noi nu ne vom schimba, nu vom fi capabili sa alegem alt lider, pentru ca toate natiile au liderii pe care ii merita.

Educo

"In vremuri schimbatoare, cei ce invata vor mosteni lumea, iar cei invatati se vor trezi superb dotati pentru o lume care nu mai exista" - Eric Hoffer
Pentru secolul XVI sau pentru secolul III, cerintele pentru un om educat erau relativ simple, cu atat mai mult cu cat urma sa faca toata viata lui acel lucru, intr-o lume unde toate lucrurile mergeau incet, incet... Orice l-ai invata, are sanse sa ii foloseasca tot restul vietii.
Educatia secolului XXI tinde sa perpetueze acest sistem de invatamant ca și când studenții și elevii care trec prin el ar urma să lucreze cândva în urmă cu vreo câteva secole.
Stiati ca educatie vine din latina: Educo - care înseamnă a aduce la suprafata, a dezvolta din interior? Din pacate scoala ne lasa cu impresia ca exista oameni educati, care intr-un fel sau altul au ajuns sa se urce pana in acel taram idilic unde cunoasterea curge în cascade iar ei au de unde sa dea celor mai putin invatati ca ei.
Doar ca NU EXISTA persoane invatate. Asemenea indivizi nu pot exista intr-un univers unde toate lucrurile ori cresc, ori descresc; ori evolueaza, ori involueaza. Aceasta imagine imposibila se destrama si mai tare pe masura ce lumea in care traim se schimba mai repede decat pot fi invatati copii pentru ea. Avem cateva obiecte care se predau in scoli si care sunt considerate invechite in momentul absolvirii facultatii. Nu mai vorbesc despre obiectele care pierd tangenta cu realitatea si care sunt invechite inca din momenul predarii.
Metoda de predare a lui Socrate prin care elevul isi gasea si cultiva singur calea sa in viata si in lume, a fost inlocuita de un sistem unde elevii invata pentru examene, si aproape de loc pentru ei insisi.
Cei care muncesc si obtin o diploma ajung sa se intrebe "ce s-a intamplat? ", "unde este valoarea diplomei mele?". Pentru ca ajung intr-o lume unde ori esti in proces de invatare, ori este in proces de invechire/degradare. Nu exista destinatie sau repaos. Educatia trebuie sa fie parte din activitatea zilnica, la fel ca mancatul sau spalatul pe dinti.
In incheiere, evolutia nu este un proces care poate fi incetinit sau anulat doar de dragul de a mentine functionale niste structuri vechi. Vremea lor a fost si pentru vremea lor au fost exceptionale, dar cine este sa decida pentru momentul prezent? "Invatatii" vechilor sisteme? Poate, dar cei care vor decide vor fi cei care vor face educatie asa cum era facuta la originile ei: pentru a dezvolta individul, nu memoria si un pic intelectul.

Cele mai mari limitari sunt, ca de obicei, cele ale vederii

Beau Lotto: Optical Illusions show how we see
Ca de obicei, cele mai puternice limitari, sunt cele ale viziunii. Uneori nu tot ceea ce vedem, merita luat ca adevar.

Din pacate, nu avem subtitrare in romana.

Publicaţi postare

Minti rationale

RAŢIÚNE, (2, 3) raţiuni, s.f. 1. Facultatea omului de a cunoaşte, de a gândi logic, de a înţelege sensul şi legătura fenomenelor;[...]
Gandind rational, se iau datele problemei, se pun in malaxorul dintre urechi, si se freaca pana cand se ajunge la un rezultat - care se spune ca este dedus rational.
Desigur ne place sa zicem ca toti suntem oameni care gandim rational. Sau ca ne place sa ne gandim la noi ca fiind cea mai evoluata specie de pe planeta. Dar oricine ajunge sa cunoasca oamenii un pic mai bine, stie ca in realitate nimeni gandeste rational, ci emotional sau instinctiv.
Cursul unei idei este usor labirintic cu nuante de nebunie temporara. La inceput (la nastere) mintea este goala - perfect functionala, dar goala - nu are legaturi, nu are amintiri, nu are cunostinta despre lumea in care traieste.
In acest recipient gol, se introduc memorii (un lucru normal), iar in timp este concretizata capacitatea de a interactiona cu mediul. Acum, odata cu memoriile, se introduc idei pre-gandite, mai exact, ideile altora - cel mai adesea parinti, profesori, prieteni etc. Aici lucrurile devin comico-dramatice pentru ca este uluitor ce fel de idei poate absorbi mintea unui copil. Ca adult se presupune ca se poate filtra, analiza si prelucra o informatie, dar pentru cei mici, este pur si simplu absorbita. Si ne trezim cu notiuni generice si stupide cum ar fi "fetele sunt slabe", "cainii/paianjenii musca", "rozatoarele sunt scarboase" sau "dumnezeu este alb, satana este negru" si cate altele. Si ne intrebam mai tarziu de ce se formeaza fobii sau de ce pur si simplu unii oameni sunt rai.
Dar revenind la idee, in spatele nostru exista un pachet imens de astfel de "adevaruri ale altora" pe care le consideram ale noastre. Si incepem sa functionam pe baza lor. Cum apare o situatie despre care vrem sa ne formam o parere, scoatem biblia de adevaruri personale si debitam ca la scoala.
Intr-un fel, daca rational ar trebui sa avem datele problemei si sa deducem concluzia; folosind biblia personala, avem o concluzie... hai sa vedem ce date gasim sa sustina asta (restul nu ne intereseaza).

Adaptare la mediu

Plecand de la fraza "Supravietuirea celui mai adaptabil", nu am putut sa nu ma gandesc un pic la supravietuirea oamenilor si la adaptabilitatea lor. Avand in vedere ca locuim in cam orice zona a globului si exterminam cam orice ne-ar putea intepa, zgaria sau manca, nu prea pot spune ca remarc evolutia.

• Momentan avem cateva mici organe prin corp de a caror scop nu suntem foarte lamuriti (a se vedea apendicele, creierul si alte cateva... De ce creierul? Pentru ca nimeni nu e prea sigur de modul in care functioneaza... Pur si simplu functioneaza)
• Copii sugari sunt capabili sa intre intr-o stare de hibernare in caz de cataclism (exista copii scosi de sub cladiri darmate la cutremur la cateva zile dupa darmarea lor)
  
• Folosim conform unora 10% din capacitatea intelectuala... Ma rog, nu sunt tocmai un fan al extinderii capacitatii creierului doar de dragul extinderii, dar daca continuam in ritmul asta oare ne vom trezi peste 5000 de ani cu creiere de 5-10 ori mai mici? (Primesti o palma si nu se mai cheama ca "iti suna apa in cap", o sa fie "iti suna biluta in cap")
• Ajungem sistematic spre ultimii ani din viata sa nu ne putem incalta fara a ne tine de ceva.
• Folosim muschii corpului doar pentru sederea si deplasarea in picioare, sezand la birou, culcat in pat si eventual in genunchi la biserica; si ne miram de ce ni se lasa muschii si apar problemele de oase (ca si cand ar aparea acolo prin mijloace magice, dincolo de puterile noastre)

Gluma, gluma, dar tehnic vorbind, noi nu ne aflam pe o panta tocmai ascendenta de evolutie a organismelor noastre. Iar acest lucru inca nu este destul de interesant comparativ cu faptul ca AM AJUNS totusi la asemenea organisme. Si-atunci intrebarea se pune: CUM am ajuns noi sa "ne" evoluam un creier din a carui capacitate folosim doar 10% in mod constant? Cum exact avem un corp capabil sa se adapteze la conditii de mediu la care nici un alt animal nu face fata?
Si totusi "Dumnezeu nu joaca zaruri cu universul" (Einstein).

Dan Gilbert se întreabă: De ce suntem fericiţi?

Din nou, pentru cei interesati, folositi butonul subtitles.

Top 10

Am gasit de curand o prescurtare destul de interesanta a celor 10 porunci crestine (valabila dealtfel pentru orice alte legi si reguli religioase).

1. Nu
2. Nu
3. Nu
4. Nu
5. Nu
6. Nu
7. Nu
8. Nu
9. Nu
10. Nu

Primele 3 se refera la relatia omului cu divinul, iar celelalte 7 se refera la relatia cu aproapele sau. Cred ca singura lege care nu implica negatia, este cea data de Iisus (n-am gasit exact locul, dar ceva similar gasiti aici).

Informatie, cunoastere

Carti avem destule. Profesori, destui. Filme documentare, prezentari si surse de informare, destule. Si undeva intre acestea se gasesc multe informatii despre cum poate un om sa aiba succes sau cum ar putea sa evolueze, sa devina ceva mai bun. Cu toate acestea, desi cel mai probabil avem acces la aceste resurse, evolutia nu pare chiar asa usoara.
Ca exemplu: Cati dintre voi ati participat la un curs/prezentare la care chiar ati gasit o informatie interesanta? Cati dintre voi ati ajuns sa folositi acea informatie in mod curent? Motivul pentru care nu ati folosit acea informatie este pentru ca nu ati ajuns sa o traiti, sa o experimentati, sa o aduceti din informatie in experienta.
Un om este format din ceea ce spune, ceea ce gandeste, modul cum arata (si alte cateva mii de componente, dar pentru exemplul de fata luam doar atat). Orice fel de informatie ar ajunge la el, nu o va asimila pana nu o va experimenta in gand, vorba sau fapta.
Informatia iti da iluzia ca stii ceva. Si poate intr-adevar stii, dar este ca si cand la scoala vii cu tema copiata de la un alt elev - informatia este acolo, si nu o poti sustine, pentru ca nu este a ta.
Abia dupa ce informatia a fost experimentata, devine cunoastere. Abia atunci STII.
Sunt multi, prea multi care in zilele noastre sunt plini de informatie si sunt gata sa o revarse cu darnicie peste ceilalti, dar orice ar face, este doar o insiruire de neadevaruri.
Si stiti ce este si mai interesant? Chiar daca intalniti un om care vorbeste "din experienta", care ofera cunoasterea sa reala, este tot un neadevar. De ce? Pentru va VOI nu l-ati experimentat. Poate sa va spuna ca a vazut un cal vopsit in albastru, dar pana cand nu il veti vedea voi, nu va fi o experienta reala.
Chiar si lucrurile pe care le cititi acum, sunt la fel de false. Sunt goale. Poate suna frumos, poate nu sunt formulate perfect, dar pana cand nu le veti trai sa spuneti voi pentru voi "Da, este adevarat"/"Nu, este fals" atunci nu este decat o biata informatie, cu nimic mai buna sau mai rea decat stirile meteo de acum pe 30 iulie pentru ziua de 30 octombrie.
Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi. (Ioan 8:32)

Ajutati-i pe cei saraci

Undeva in istoria omenirii, a aparut ideea ca saracia este intr-o stransa legatura cu spiritualitatea. Intr-un fel este adevarat, dat fiind ca bogatia tinde de cele mai multe ori sa ceara mult mai multa atentie si energie, astfel incat sa fie oferita mai putin pentru spiritualitate.
Pe de alta parte, bogatia spirituala este bogatia suprema - nu de alta, dar cea materiala tinde sa fie perisabila - iar atunci cand bogatia suprema este atinsa, orice alta bogatie este inclusa. Deci cu cat este o persoana mai saraca cu atat potentialul ei de bogatie spirituala este mai mare... teoretic...
Atunci, logic vorbind, a-i ajuta pe cei saraci inseamna sa le perturbam potentialul de bogatie spirituala.
De fapt... stai ca nu se leaga... sunteti siguri ca saracia are vreo legatura cu spiritualitatea?? Ca daca esti sarac: carti - canci, manastiri - canci, liniste - canci (tre sa stai pe langa cei care ti-ar putea oferi mancare) etc. Si cam singurele cuvinte pe care le scot cei saraci din gura nu sunt cuvinte spirituale inaltatoare, ci mai mult cereri de ajutor pt nevoi marunte.
Pentru carti ai nevoie de bani, pentru drumuri in locuri spirituale si linistite, de asemenea. Poate ca raspunsul se gaseste pe calea de mijoc, acolo unde atentia este si pe spiritualitate si pe material. Si acolo unde succesul poate aparea spontan in ambele domenii.
Atunci concluzia directa este: nu ajutati oamenii saraci, pentru ca risca sa devina si mai saraci.

Exercitiu de imaginatie

Exista o functie interesanta a unor animale cum ar fi salamandrele sau soparlele, si anume capacitatea de a-si regenera membrele pierdute sau chiar parti din corp. Si ati vazut cel mai probabil cum arata o soparla cu o coada de o culoare putin diferita de a corpului.
Sa presupunem ca printr-un experiment al unui vrajitor zapacit, mintea si constiinta unei salamandre ajunge in trupul unui razboinic medieval: sabie in mana, armura pe el si un picior proaspat taiat. Ce credeti ca este acum min mintea salamandrei/om? "Asta e, am un picior taiat... poate mi-l pune medicul la loc"? Sau se gandeste ca din moment ce acum are corpul si creierul care se presupune ca ar fi mai evoluat, pur si simplu va sta un pic intr-un colt pana cand i se va regenera?
Suna ca o intrebare capcana, dar problema e destul de interesanta: avem corpurile teoretic cele mai evoluate de pe tot pamantul, avem un creier destul de mare si tot teoretic nu folosim decat vreo 10% din el, avem puterea tehnologiei si aparent nu prea facem nimic prea bun cu ea... Ceva scartaie tare in toata scena asta. Cei ma evoluati din toata parcarea si totusi nu prea dam dovada ca am fi asa...
Deci, daca ati fi o salamandra transferata in corpul unui om, ce-ati face daca ati pierde un membru?

Ce bine este... cand este rau...

E relativ usor sa intalnest o persoana mai bolnava sau mai in varsta posesoare a unor boli destul de grave, si este si mai usor sa anticipezi raspunsul acelei persoane la intrebarea "Ce faci/cum te simti?": "Bine.". Suna uneori de-a dreptul ciudat, cand vezi persoana ca sufera sub apasarea durerii, dar raspunde cu "bine".
Dar ce este "bine"? Cea mai buna definitie a lui "bine/bun" este ceva cu care esti de acord. Doar atat. Oare ce-si spun 2 hoti dupa ce au spart o casa si nu au fost prinsi? Sau ce spun 2 pescari care au prins destul peste? Sau un expert in demolari care tocmai a darmat o cladire? "A mers bine"... Pe de alta parte, opusul - "rau" - este acel lucru cu care nu esti de acord. Definitia este relativ fireasca...
Si unde e dilema? Pai cum ramane cu persoana care sufera si spune ca este "bine"? E ciudat, dar de fapt este natural: respectiva persoana si-a acceptat durerea ca facand parte din realitatea proprie. "Este bine" se poate traduce in "este normal pentru mine". Daca dintr-o data starea ei de rau ar disparea, atunci in mod sigur ar exista semne de intrebare.
Daca dintr-o data toate lucrurile in lume ar fi puse in ordine si ar disparea violentele si nedreptatile, nimeni nu ar crede asta imediat... poate dupa cateva zile ar incepe sa creada, eventual ar fi perfect convinsi dupa cateva saptamani, dar initial oricine ar putea sa jure ca ceva "nu este bine". Si nu pentru ca n-ar fi frumos sau drept sau placut... ci pentru ca ceva lipseste din realitatea lor.
Deci, voi ce raspundeti atunci cand spuneti "bine"? Ce ati transmis? Ce vi se transmite cand vi se spune "bine"? ... nimic... absolut nimic..."Bine" este cuvantul fara sems, fara incarcatura, fara valoare.

Creativitate

Fara comentarii... Pentru cei care vor pot sa activeze subtitrarile de la butonul de Subtitles.