Lasati emotiile sa va ghideze

Abraham Hicks - Lasati emotiile sa va ghideze (copyrighted Jerry and Esther Hicks).

Sunteti mult mai creativi decat credeti

"Sunteti mult mai creativi decat credeti. Sunteti mult mai creativi decat va puteti gandi ca sunteti." Dr. Sue Morter
O foarte reusita prezentare in care este analizata capacitatea creatoare a omului intr-o maniera digerabila si simpla.

.

Ceea ce vreau pentru mine, vreau pentru toti

1. La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.
2. Acesta era întru început la Dumnezeu.
3. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.
4. Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor

(http://www.bibliaortodoxa.ro/noul-testament/35/Ioan)
Si Dumnezeu a creat planeta, si tot ceea ce exista pe ea. A creat lucruri vazute si nevazute, minerale si vietuitoare. Si toate au fost create prin puterea lui, si functioneaza ca un tot unitar. Iar in acest Tot Unitar pamantul, aerul, apa, resursele, bogatiile sunt toate ale tuturor. Si ca un Tot Unitar exista abundenta, iar aceasta nu poate fi negata pentru ca astfel ar fi negata puterea lui Dumnezeu.
Iar daca intr-o lume bogata, exista indivizi saraci, atunci problema nu este a lumii ci a indivizilor. Daca in jurul unui om, in aceeasi meserie, in acelasi oras, in aceeasi firma, exista evolutie si bogatie, iar pentru el bogatia lipseste, este din cauza ca acel om nu face ceea ce face un om bogat.
Poate suna a truism, dar este in realitate foarte simplu. Orice poate face, gandi sau avea un om, poate si cel de langa el.
Resursele, apa, aerul, mancarea, combustibilul si toate bogatiile planetei sunt ale tuturor, iar a considera ca ele sunt date prin drept de la Dumnezeu doar unor cativa alesi este o superba tampenie. Actul de a poseda ceva este o conventie umana, iar Dumnezeu nu ar da niciodata drept asupra unei parti din creatia lui doar unu om sau unei singure familii.
Feriti-va de gandurile de a fi mai presus de cei din jurul vostru - de a avea mai mult, de a sti mai mult doar pentru lauda si recunoasterea personala- caci niciodata aceste ganduri nu au adus ceva bun in lumea asta. Sute de ani regi si imparati si-au pus armatele in miscare doar pentru a-si satisface dorinta de mai mult iar pamantul s-a inrosit de sange de fiecare data. Acum avem lorzi financiari care isi folosesc armatele de bani in exact acelasi scop, poate cu mai putin sange dar cu acelasi efect de ridicare deasupra celor multi.
Este perfect firesc pentru cel care isi dedica viata creatiei si iubirii sa aiba abundenta in viata lui, caci daca aplica in viata lui regula de aur a lui Jones din Toledo: "Ceea ce vreau pentru mine, vreau pentru toti", toti cei din jur vor avea mai mult. Cu fiecare pas in evolutie pe care acel om il face, toti cei din jurul sau evolueaza si ei. Iar cum nu este de loc intamplator, oamenii sunt atrasi de cei care gandesc si actioneaza in acest mod.
A nu se intelege "mai mult" numai in sensul strict financiar sau material. Mai mult inseamna crestere, indiferent de conditii. Atunci cand in comert se cumpara un obiect, este imposibil sa nu platesti mai mult pentru el decat valoreaza initial, dar daca cumpararea lui iti va aduce profit in orice sens, atunci principiul cresterii a fost indeplinit.
Daca un pastor din varful muntelui ar cumpara un tablou de Picasso, atunci pentru el ar fi o pierdere - nu s-a imbogatit cu nimic, nu ar adauga nimic vietii lui. Dar daca ar fi sa cumpere un caine dresat pentru acelasi pret, atunci acel caine ii va apara oile iar el ar face o afacere buna.
Iar cand un grup de oameni, o comunitate sau o tara vor gandi doar in scopul crearii si nu in scopul competitiei, atunci evolutia va fi superba si imposibil de oprit, pentru ca prin ei se manifesta forta creatoare a lui Dumnezeu, iar acolo unde este Dumnezeu, nimic nu poate sta in cale, caci altfel Dumnezeu s-ar contrazice pe el insusi.

Eșecul este o stare

Cele 2 concepte ale eșecului și succesului sunt definite destul de bine în dex, dar extrem de prost înțelese în viața de zi cu zi. În dicționar le găsim ca rezultate ale unor acțiuni, iar în viața reală considerăm rezultatul unor acțiuni majore, cum ar fi un examen, un test, un proiect sau un drum la piață.
Este ca și când toată viața noastră se rezumă la cele 2-7 acțiuni majore pe care le facem în decursul unei săptămâni iar calitatea săptămânii se rezumă la rezultatele acelor acțiuni. Prea simplist...
Toate lucrurile ar trebui să fie cât mai simple, dar nu simpliste. (Albert Einstein)
Folosind această perspectivă pentru a filtra rezultatele din viața noastră, pierdem o parte foarte importantă din viața noastră. Mai exact acea parte pe care persoanele foarte optimiste pun accentul: rezultatele medii, mici și foarte mărunte, care alături de rezultatele mari oferă o perspectivă clară a vieții noastre.
Mă refer aici la activități comune și simple: spălatul vaselor, un duș, un joc de logică, un răsărit de soare, o reclamă plăcută, o demachiere, un email plăcut etc.
Eșecul este o stare pentru că toți cei care eșuează, radiază voit eșecul în toate activitățile lor. O astfel persoană trăiește într-o permanentă gafă și o permanentă scuză față de ceilalți și par că produc scuze valid în momentul în care deschid gura. Dacă considerați că nu am în totalitate dreptate, căutați o persoană din latura extremă opusă.
Observați cum vorbesc persoanele de succes, observați ce limbaj folosesc, ce gesturi au, ce statură au. Pentru ei actul de a se duce până la budă este un act de succes și este realizat perfect, iar actul de a vorbi despre reușite și succes este absolut firesc.
Nu afirm că actul de a te comporta ca un om de succes va conduce imediat la a fi un om de succes, deoarece succesul ca și eșecul, este o stare. Dar dacă veți reuși să creați starea de succes, atunci acțiunile voastre se vor adapta stării voastre.
Nici una dintre stări nu este "o destinație" - nici una dintre ele nu este permanentă. Depinde de om să își construiască permanent viața cu propriile mânuțe.

Osmoza

Osmoza este procesul de difuziune a uneia sau a mai multor substanţe printr-o membrană permeabilă sau semipermeabilă.
Deși poate fi un termen nou pentru mulți, aparent toată lumea are impresia că funcționează pentru ei în diverse aspecte ale vieții lor. Se consideră din oficiu că: actul de a comunica este universal cunoscut și stăpânit; actul de a educa copii eficient este o banalitate; în urma analizei succesul zi și noapte succesul ar trebui să vină de la sine...
Osmoza nu funcționează în viețile noastre sociale... doar în laboratoare de chimie și în medii organice cu substanțe simple. În viața de zi cu zi, atunci când vrei să devii programator, te apuci de învățat programarea și eventual faci o facultate. Dacă vrei să devii pictor te apuci de pictat și studiezi cu un profesor de pictură. Dacă vrei să te dezvolți în orice domeniu, trebuie să mergi să îl studiezi, pentru că domeniul nu vine la tine în mod pasiv.
Câți părinți sunt astăzi care nu au studiat cum se crește un copil sănătos și puternic fizic și mental, și se întreabă cu mirare de ce au probleme cu copii lor?
Câți oameni nu au studiat comunicarea interumană și nu sunt lămuriți de ce ei spun ceva și receptorul mesajului percepe altceva?
Câți oameni nu au studiat psihologia/meditația pentru a ajunge la o stare de liniște și stabilitate mentală și se întreabă de ce sunt din ce în ce mai stresați în fiecare zi?
Câți oameni nu au luat medicamente prescrise de medici, și se întreabă de ce nu se însănătoșesc?
Care sunt țintele voastre în viață? Vreți să deveniți bogați - apucați-vă de studiat "drumul" banilor și veți învăța cum să aduceți banii la voi. Vreți să învățați să comunicați - nu mai presupuneți că ceea ce voi încercați să puneți în cuvinte ajunge la fel cum trebuie la destinatar, și puneți mâna și studiați comunicarea interumană. Vreți să fiți sănătoși - nu mai presupuneți că sănătatea este undeva în pastile din farmacie pentru că voi sunteți sănătatea voastră prin tot ceea ce voi mâncați, respirați și gândiți.
Osmoza o fi funcționând pentru celule, dar în nici un caz nu merge în mediul social. Pentru a compensa acest "neajuns" avem școli, cărți, cursuri, facultăți, antrenori, exemple, icoane... nu considerați că veți obține experiență sau cunoștințe prin osmoză.

Nu avem nevoie de adevăr

Sunt atât de multe persoane în zilele noastre care se grăbesc să caute adevărul și să îl arate cu degetul pentru a arăta că au dreptate iar cei care i-au contrazis greșesc. Avem o societate construită pe adevăruri care mai de care mai ciudate și bucățelite - legi care permit pedepsirea celor mici și ocrotirea celor care știu să le ocolească, acte de barbarism între oameni și alte evenimente comune în știrile de la televizor. Nu discutăm aici de justiție sau educație, domeniul fiind prea nebulos pentru neuronii personali, dar discutăm despre noțiunea de adevăr.
Dacă este să ne gândim, nimeni nu are o imagine a adevărului. Adevărul este tot ceea ce există, iar dacă e să o privim prin intermediul simțurilor noastre, nimeni nu este capabil să cuprindă tot adevărul. Imaginea este similară cu cea a unei furnici, care mirosind cu antenele se tot duce spre cuib sau spre hrană, incapabilă să observe universul vast care se întinde pe mii de km în jurul ei. Căutăm fiecare bucățele de adevăr pe unde vrem și putem, ignorând restul, și stăm ca observatori în mijlocul unui imens adevăr, fără să ne intereseze că este acolo.
Atunci când vrem să demonstrăm ceva nouă sau altora, ne apucăm să spicuim de ici și colo câte un fragment de adevăr care să ne susțină teoria. Poate v-ați întrebat vreodată de ce sunt atât de mulți creștini convinși și atei convinși - pentru că toți au găsit dovezile necesare credinței lor. E fascinant să vezi cât de multe dovezi pot fi obținute din același adevăr, prin perspective diferite, și oameni diferiți.
În urma observațiilor pe care lumea le face de mii de ani, s-a ajuns la concluzia că nimeni nu poate cuprinde adevărul, iar dacă ceea ce un om are, nu este adevărul curat, ci doar o bucată mică a lui... atunci ceea ce ai tu nu este adevărul, este un fals. Dacă vă gândiți la biete obiecte sau fenomene naturale (ca la clasa I) nu aveți cum să-mi dați dreptate. Dar dacă vă gândiți la sentimente, procese mintale și alte componente ale naturii umane, evenimente din trecut sau propriile sentimente... suntem cu toții doar "dătători cu părerea" (luăm păreri de la alții, cojim ce nu avem nevoie, învelim în ce vrem noi și o dăm mai departe).
Politicienii fac uz de acest fascinant cuvânt: "Susțin adevărul și dreptatea!" - i-auzi... pariem?
Lumea nu are nevoie de adevăr. Pentru noi e doar o noțiune. E ca și cum încercăm să ne apucăm să fugărim pământul în jurul soarelui și să îl luăm acasă cu noi când îl prindem să arătăm colegului de bancă.
Lumea are nevoie de minciuni, falsuri și înșelătorii masive - oamenii trebuie mințiți că sunt deștepți, că sunt inteligenți, trebuie oferite diplome de înțelepciune și bunătate și trebuie înșelați toți proștii și convinși că sunt înțelepți.
Sună ca o glumă practică, ce-i drept, dar e cât se poate de reală: de mii de ani oamenii s-au mulțumit cu bucățele de adevăr care sunt în realitate falsuri. Lumea e plină de oameni care se cred proști, săraci și bolnavi. Noi nu ne naștem proști, nici săraci, nici bolnavi. Și nici nu devenim așa prin glorioasa aplicare a planului divin. Noi devenim așa pentru că ni se spune iar noi credem.
Ni se spune în clasa a I-a "Goguță este cel mai inteligent din clasă", multă minte nu aveam pe-atunci, dar implicația era clară - "Toți ceilalți nu sunteți". În grupul de prieteni, copii cu familii boțite se adresează cu "băi p**ă", "boule", "tâmpitule", "c**ie" și alte organe genitale sau boli mintale și fiecare dintre aceste cuvinte intră în șir indian și se îngrămădesc în interior, iar când se face ghemu mare, se manifestă...
Soluția actuală: oferim pensii și ajutoare de șomaj - rezultat nul.
Soluția propusă: deșteptați oamenii prin minciunile care trebuie, pentru că adevărul va fi mereu viciat de evenimente trecute.
Pentru a evita linșarea în public și legumele proiectate rectiliniu uniform spre voi, aplicați în primă parte mințirea personală: explicați-vă cât de inteligent sunteți, cât de frumos și nobil sunteți, cât de bogat sunteți. Vă garantez că veți găsi dovezile necesare pentru a vă susține afirmațiile la scurt timp după ce le-ați afirmat... trebuie doar să le căutați. Apoi veți putea cu succes să mințiți și pe alți.

Ochelari personalizați

În zonele puțin cunoscute ale Africii, un grup de cercetători au încercat să explice membrilor unui trib foarte retras, cum arată zăpada. Folosind gesturi, sau exemple și puținele cuvinte pe care le nimereau, au încercat 30 minute să clarifice imaginea.
Nu au reușit nimic până nu le-au arătat o poză cu zăpadă. Nu e totuși de mirare că o persoană care nu a cunoscut niciodată un obiect/sentiment/fenomen, să nu poată asimila informația prea ușor. La fel cum mulți nu își vor putea imagina ce gust are o mâncare indiană care implică iaurt, ardei iute, castraveți murați și încă vreo 2-3 componente.
Este destul de firesc ca mintea să nu poată înțelege lucruri cu care nu a avut contact direct. Nu este de loc firesc să refuzi lucruri cu care nu ai avut niciodată contact. Iar lumea e încă plină de această specie îngustă.
De câte ori nu ați întâlnit oameni care vă explică că muzica pe care o ascultați nu e bună, sau alimentația nu e sănătoasă sau mai știu eu câte. Problema este că majoritatea acestor oameni nu au înțeles niciodată partea pe care o resping cu atâta pasiune.
Numai acum câteva zile mă distram ascultând câțiva oameni din zonele rurale care discutau cu ardoare problema creării unei găuri negre în urma experiementului cu Large Hadron Collider ca și când fiecare ar avea în pod câte un laborator atomic personal.
- Care e problema?
- Păi se crează o gaură neagră...
- Ce-i aia o gaură neagră?
- ...
E foarte simplu să discuți despre ceva ce nu știi. E și mai simplu să refuzi să cunoști ceva ce încă nu cunoști. Și este extrem de comun să explici altora că ceea ce fac ei este greșit. Este o formă de ochelari de cal pentru minte, în care nu vezi că există și altceva în jurul tău și ești convins de faptul că ceea ce nu vezi nu există - o stare auto-indusă a minții având la origine frica de necunoscut.
”Nu vorbi cu... străinii”, ”Nu te juca când eu predau la tablă! Informația (învechită și slabă calitativ) pe care ți-o dau e importantă”, ”Nu ți-ai făcut tema. 3! La loc.” - cele mai faine fraze care stimulează frica de nou și omoară încet imaginația.
Cei care supraviețuiesc procestului de îngustare mintală, ajung să fie recunoscuți ca oameni foarte inteligenți și productivi pentru acțiunile lor creative și imaginația lor și sunt cei care schimbă cursul istoriei. În cealaltă parte sunt cei care sunt cu succes îngustați și care formează turmele - cei care nu știu că nu știu, și cred că știu. Iar aceștia din urmă se vor opune mereu evoluției.
Aveți idei inovatoare? Dezvoltați-le și hrăniți-le ca pe niște semințe pentru a prinde rădăcini puternice și a se dezvolta în plante puternice, și mai ales ocrotiți-le, pentru că lumea e plină de oameni care v-ar călca planta în picioare din convigerea că ei știu mai bine. Va fi mereu loc pentru evoluție și pentru cei care știu că nu știu, și vor să știe mai mult.

Cum alegeţi ceea ce vreţi?

Ce culoare vă place? Ce gust vă place? Ce tip de experiențe vă plac? Aveți cu toții liste pregătite cu lucrurile care vă plac și cu lucrurile care nu vă plac.

Dar listele cu ceea ce vă doriți? Știți ce vă doriți? Nu cred... Pentru că ceea ce vă doriți, deși este o listă de experiențe, sentimente, lucruri etc. este concepută de cele mai multe ori prost. Mă refer aici la cum faceți referire la acestea. În principiu este vorba de faptul că vă gândiți la lucruri care vreți să vi se întâmple deoarece nu s-au întâmplat, lucruri care încă lipsesc din experiența voastră. Odată ce ați formulat dorințele, asumați o poziție de suspensie în care nu faceți nimic pentru a vă apropia de țintele voastre. Distanța dintre voi și țintele voastre se păstrează constantă deși voi continuați să repetați dorințele.

Undeva pe parcursul vieților noastre, am dobândit niște șabloane de gândire, fie dezvoltate de noi, fie învățate de la alții, pe care continuăm să le aplicăm din nou și din nou. Puteți face o simplă statistică empirică asupra vieții și gândurilor voastre, și veți constata că viața nu prea tinde să ofere prea multe sau prea mult dincolo de granița pe care o stabiliți prin gândurile voastre.

Practic voi ați avut o experiență, în urma căreia ați emis un gând, și apoi ați vorbit despre ea și inevitabil ați regândit-o, și ați aprofundat-o apoi ați regândit-o, ați vorbit despre ea și ați regândit-o, și apoi ați vorbit despre ea și putem să continuăm așa încă 2-3 pagini. Viața e foarte interesantă aici pentru că nu puteți să vorbiți prea mult despre un lucru, înainte ca el să înceapă să se manifeste ca experiență.

În acest mod se crează adevărurile personale. Vedeți ceva de care nu sunteți sigur, vă gândiți la acel ceva și eventual vorbiți despre el; între timp încep să apară peste tot mici dovezi care devin din ce în ce mai evidente/puternice pe măsură ce voi continuați să vă gândiți la acel ceva, până când în cele din urmă sunteți perfect convins de acel lucru iar acela este manifestat în viața voastră. (Poate suna complicat dar în esență este foarte simplu).

Dacă acest ceva de care nu ați fost inițial siguri este ceva frumos, cu atât mai bine. Dar dacă insistați pe ceva ce nu vă convine... Și ce buni sunteți la asta... "a dracului de buni" aș putea spune. Dacă aveți impresia că repetând prin gând și vorbe istoria, veți evita reproducerea ei... sunteți departe de adevăr.

În caz că nu ați prins idea: viața voastră vă spune că nu puteți povesti povestea fără să vă fie recreate circumstanțele în care s-a produs.

Sunt lucruri în viața voastră care vă plac? Povestiți-le.

Sunt lucruri în viața voastră care nu vă plac? Uitați-le.

Originea materiei

În şcoala generală ni se explică că organismul uman, în toată măreţia complexităţii lui se dezvoltă dintr-o singură celulă ou – o celulă care conţine toată informaţia necesară formării tuturor organelor, fluidelor şi sistemelor de întreţinere a corpului. Tehnic vorbind, ne-am obişnuit să considerăm corpul uman o maşinărie complexă şi fascinantă şi cam orice ar spune cineva (mai mult sau mai puţin avizat) despre el, este crezut, pentru că nimeni nu înţelege perfect cum anume funcţionează.

Totuşi, poate nu odată ne-a trecut prin minte întrebarea "de unde venim?", iar răspunsul nu a fost niciodată pe-aproape. Biologic vorbind, noi venim... de la părinţii noştii J. Nu tocmai cel mai satisfăcător răspuns, dat fiind că singura explicaţie pe care o primim este că într-o celulă mică mică se află toată informaţia (ADN-ul magic cu cele 2 spirale).

Mai departe chimia ne spune că, ADN-ul este format din atomi – acea unitate considerată indivizibilă din timpurile antice. Dacă folosim tehnologia modernă pentru a vedea cum arată un atom, s-ar putea să avem o surpriză: un procent foarte mare dintr-un atom este spaţiu gol, restul este format din protoni, electroni...

Dacă nu aţi fost surprinşi prima dată, atunci continuăm cu fizica cuantică, care spune că şi electronii, protonii, neutronii.. conţin într-un procent foarte mare (supriză) spaţiu gol, iar restul sunt elemente numite string-uri. Dar totuşi ceva este diferit la aceste particule foarte foarte mici de materie:

• Comportamentul este haotic şi nu se "supun" legilor fizice care se aplică pentru atomi;
  
• Vibrează diferit în funcţie de modul în care sunt observate;
  
• Se pot comporta ca materie dar şi ca o undă (energie) – în funcţie de modul în care o particulă este observată.
  

Dacă e să punem astfel de particule într-un accelerator de particule (un dispozitiv care împinge particulele până la viteze de 400.000 km/h) şi le ciocnim la această viteză impresionantă, după ce oprim aparatul constatăm că particulele noastre nu mai sunt acolo... nu mai e nimic în aparat. Cărămida de bază a organismului nostru, s-a transformat în energie.

Practic, după ce aflăm că materia nu este permanent materie, noi de unde venim? Dacă această materie reacţionează în funcţie de modul în care este privită, atunci ea este permanent aceeaşi? Cât despre "Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie." am vaga impresie că a sărit peste partea cu ţărâna şi a trecut direct la cea cu suflarea.

A-ţi umple locul

Undeva în sămânţa noastră se află instinctul de a evolua, iar acesta se manifestă în foarte multe moduri, dată fiind complexitatea omului. Comun tuturor formelor de evoluţie este creşterea: mai mare, mai deştept, mai rapid, mai bogat, mai faimos etc. Fiecare îşi alege ceea ce vrea să dezvolte.

Dar deşi toţi avem acelaşi dorinţă în sângele nostru, puţini fac ceea ce îi dezvoltă cu adevărat. Pentru a ajunge mai puternic, este necesar să depui efort fizic împingându-ţi limitele tot mai departe; pentru a ajunge mai deştept trebuie să îţi foloseşti creierul şi imaginaţia cât mai des. Atunci când limitele tale vor fi atinse, te vei extinde setând noi limite şi păşind într-o nouă etapă de evoluţie. Dacă limitele nu sunt atinse, atunci evoluţia nu este posibilă. Nu poţi deveni mai puternic fizic stând pe un scaun şi uitându-te la nori sau stele, aşa cum nu poţi deveni mai deştept în absenţa activităţilor care antrenează creierul.

Fiecare om are un spaţiu fizic, mental, emoţional, spiritual pe care îl ocupă, iar orice acţiune a sa se încadrează în acest spaţiu. El poate alege să facă lucrurile folosindu-şi foarte puţin capacităţile, sau poate alege să facă lucrurile în cel mai bun mod pe care îl ştie – adică a-şi umple spaţiul. Făcând lucrurile din ce în ce mai bine, la un moment dat acel spaţiul va fi umplut, iar ca răspuns acesta se va lărgi pentru a permite omului să se extindă şi mai mult. Acesta e principiul evoluţiei. Nici o fiinţă nu poate evolua dacă nu îşi atinge limitele. Nu există altă cale de a evolua. Starea în care se află toată lumea momentan vine din modul în care oamenii fac lucrurile. Dacă toţi şi-ar umple spaţiul, atunci multe din problemele omenirii nu ar exista în acest moment... dar asta e altă discuţie.

Deşi toţi tindem să ajungem mai sus, puţini sunt cei care fac ceea ce trebuie cu adevărat. Acel ceva este unul dintre lucrurile care fac diferenţa între învingători şi pierzători. Învingătorii au obiceiul să facă lucruri pe care pierzătorii nu le fac. Atât pierzătorilor cât şi învingătorilor nu le place să muncească (asta e simplu). Atât pierzătorilor cât şi învingătorilor nu le place să se trezească de dimineaţă (asta e şi mai simplu). Dar ambii o fac. Diferenţa majoră este că întotdeauna un învingător va face ceea ce trebuie să facă conştient de faptul că ceea ce ei fac îi dezvoltă şi le este mai de folos să-şi facă bine. Pierzătorii preferă să dea buleală şi apoi să scoată dicţionarul propriu de scuze prin care să justifice de ce nu au reuşit să facă. Vor începe să raţionalizeze situaţia căreia ei nu i-au putut face faţă, să explice toţi factorii care le-au stat împotrivă, ca şi când ei ar fi o simplă bulă de săpun în bătaia vântului. Învingătorii nu raţionalizează, ei fac. Fie că reuşesc sau nu, ei se dezvoltă prin fiecare lucru pe care îl fac şi îşi asumă roadele acţiunilor lor.

Ştiţi cum se prind maimuţele în India? Se face o cutie cu o gaură în ea. În cutie se pun nuci. Maimuţa miroase nucile şi bagă mâna după ele în cutie. Acum însă dimensiunea găurii nu este destul de mare cât să permită pumnului închis să iasă, a fost doar destul de mare pentru ca mâna deschisă să intre. Desigur, dacă ar da drumul nucilor, nu ar fi nici o problemă, dar deja intuiţi ce alege... de fiecare dată: ea nu dă drumul nucilor, nici măcar când vânătorul se apropie de ea. De multe ori oamenii nu se comportă mai deştept decât acele maimuţe, deşi ne place să spunem că "animalele sunt proaste".

Musca

Schimbă-ţi gândurile şi îţi vei schimba lumea.
Norman Vincent Peale

Mintea se hraneste

Trecand peste considerentele de natura chimica si biologica conform carora creierul are nevoie de anumite substante nutritive pentru a functiona corect, as vrea sa dezvolt ideea ca mintea functioneaza ca un organism independent.
Este foarte posibil sa nu concepeti mintea ca un organism aparte deoarece se creaza implicatia ca este de sine statator - deductie incorecta. Mintea este o entitate care traieste pe langa casa omului si care la originea ei s-a dorit a fi o unealta a omului. Ea a fost conceputa in momentul creatiei ca cel mai puternic si mai eficient dispozitiv pe care omul sa o poata folosi pentru a se bucura de Raiul pe pamant (s-ar putea sa nu va convina ideea de Rai pe pamant, dar indurati-ma pana termin explicatia).
Inchipuiti-va o casca ultra performanta, care odata asezata pe capul unui individ, ii permite acestuia sa altereze mediul inconjurator, sa il slefuiasca asa cum doreste, sa il ajute in absolut orice situatie intalneste. Acum inchipuiti-va ca aceasta casca dispune de un ecran care se aseaza deasupra ochilor pentru a oferi o viziune mai eficienta asupra mediului inconjurator. Adaugati acum acestei imagini create, o inteligenta artificiala fenomenala de o capacitate de calcul imensa, capabila sa stocheze, clasifice si interactioneze cu orice element din cadrul mediului inconjurator.
Acum inchipuiti-va ca purtatorul castii este extrem de bucuros de noua sa jucarie si incepe sa o foloseasca, ajustand incetul cu incetul viata asa cum o vrea. Imaginati-va ca poate sa converseze cu casca sa si sa primeasca sfaturi cu privire la detaliile mediului. Iar dupa o vreme, incepe sa creeze aproape hipnotic la sfaturile si indicatiile castii. Incetul cu incetul, casca incepe sa functioneze "de capul ei", folosind purtatorul pentru interactiunea dintre ea si mediul inconjurator.
Si inchipuiti-va ca purtatorul a inceput sa se identifice cu casca sa... Tot ceea ce casca ii spune, el considera ca venind de la el insusi. Acum multe din impulsurile care vin de la purtator - impulsuri originale - sunt "supraincarcate" de catre comenzile castii, care datorita capacitatilor si atributiilor sale, a catalogat impulsurile originale ca fiind "inutile" sau "pierdere de vreme"...
Acum inchipuiti-va ca aceasta casca este mintea voastra. Citind aceste randuri ea isi indeplineste cu glorie functia de analizare, catalogare, prelucrare si stocare de informatie. In cele mai multe cazuri puteti confirma pentru voi insiva faptul k rumegati cine stie ce ganduri in timp ce executati actiuni cu totul separate. Va spalati pe dinti si va ganditi la filmul de aseara, mancati si va ganditi la ceea ce aveti de facut la munca sau la facultate, mergeti la munca si executati actiuni mecanice lasand mintea sa plece de una singura.
Daca acum va ganditi ca nu aveti cum sa va eliberati de acest parazit, aveti perfecta dreptate. Este vital existentei noastre pe pamant. DAR puteti sa il readuceti in functia pe care a avut-o la origine: aceea de unealta.
Mintea voastra se hraneste asemeni unui parazit. Nu consuma nimic din punct de vedere chimic. Cel care consuma este creierul in prelucrarea gandurilor produse de minte. Dar in cele din urma, mintea consuma ganduri. Ca o cutie neagra care absoarbe ganduri si produce ganduri. Diferenta este ca gandul consumat este al nostru, iar gandul produs are capacitatea de a interactiona cu mediul inconjurator, astfel functionand ca un amplificator. Introduceti pe la un capat o pasare, obtineti un stol de pasari, introduceti un ban de aur, obtineti o punga de aur, introduceti un rahat, obtineti un wc plin...
Pentru a va folosi mintea in scopul original, introduceti lucruri de calitate la intrare si observati ce obtineti la iesire. Daca veti introduce "ce naspa este ziua asta", "ce obosit sunt", "cat de mult am de munca" veti obtine exact acelasi lucru, doar ca va fi in cantitati mai mari. Introduceti "sunt odihnit si proaspat", "termin munca in cateva ore si sunt recompensat", "ador zile asa de frumoase ca aceasta".
Suna idilic si utopic, dar mintea voastra are capacitatea de a suprima toate fricile, superstitiile, saracia, bolile si problemele voastre puse la un loc. Acceptati aceasta idee, aplicati-o si savurati rezultatele.
23. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice.
24. De aceea vă zic vouă: Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea. (Marcu 11)

Ridica-te singur

[...]Iisuse, Cel ce ai impreunat cerul cu pamintul, ridica-ne si pe noi de pe pamint la cer[...]
Iata o idee la fel de veche precum crestinismul insusi: "vino si salveaza-ma, pe mine pacatosul si nevrednicul", dar mai ales necugetatorul, care nu sunt capabil sa-mi folosesc unul din darurile mele cele mai de pret: inteligenta.
Ce-are de-aface inteligenta cu salvarea? Dumnezeu nu face diferenta intre cei dotati intelectual si cei mai putin dotati, sau intre cei care isi folosesc darurile sau si cei care nu, toti sunt copii lui. Inteligenta intra in scena atunci cand faci corelatii mici intre efectul cuvintelor si gandurilor asupra mintii individului (se pot gasi informatii sub topicuri variate: autosugestie, NLP (programarea neuro lingvistica), spalarea creierului. Nu am mers prea departe comparand cu spalarea creierului, deoarece nu analizez dogma si obiceiurile din interiorul crestinismului, asa cum ar face orice bun crestin, ci din afara, acolo unde se poate face si comparatie cu alte dogme si stiinte.
Rugaciunea a existat de la inceputul timpurilor si a fost practicata fata de multi zei, dar asta nu o face buna sau macar utila.
In principiu rugaciunile adresate entitatilor superioare sunt dintre cele mai impertinente si stupide dintre toate. De ce? Pentru simplul motiv ca in 99.9% dintre cazuri se cere ceva. Gama este larga si ambigua: "biruitorul mortii, biruieste patimile noastre cele rele", "O, milostiva Maica a lui Dumnezeu atinge-te de inimile lor si scoate-i degraba din caderile de pacate, adu-i la infranarea cea mantuitoare"...). Oare in ce univers functioneaza acest regim de 'da-mi, da-mi, da-mi... preamarite, da-mi, preacurate, da-mi..."? Pentru ca in acest univers avem pana si legi fizice care vorbesc despre actiune si reactiune, despre fapt si rasplata, sau mai specific, despre cerere si multumire. Exista pe-undeva vre-o rugaciune unde sa se spuna "iti multumesc pentru tot ceea ce mi-ai dat:" pentru boala si pentru sanatate, pentru saracie si pentru bunastare etc.
Acesta este si motivul pentru care rata de rugaciuni indeplinite abia se apropie de 0.1%. Ce parinte ar accepta sa ii dea copilului sau orice, in absenta unui "multumesc".
Pentru acei care dispun undeva o urma de inteligenta si dorinta de a incerca macar ceva nou, incercati o noua rugaciune:
"Iti multumesc tie, Doamne, pentru bunatatea pe care mi-o arati (aici e partea in care trebuie sa rezisti tentatiei de a te autointitula "pacatos/nevrednic/rob" s.a.), pentru linistea din viata mea si a celor din jur, pentru abundenta din viata mea si a celor din jur, pentru frumusetea din viata mea si a celor din jur" - se poate inlocui "celor din jur" cu "tuturor oamenilor", dupa gust... deasemenea ingenuncherea este strict interzisa, intrucat se aude mai bine de sus.
In incheiere am incercat sa gasesc o imagine cu un sfant care sa rada/zambeasca - nu am gasit, nici nu tin minte sa fi vazut vre-odata. Pacat. Nu cred k viata pe pamant a fost conceputa ca sa fie traita cu un par in fund. Precum un parinte care nu da copilului sau obiecte cu care el nu doreste sa se joace, asa nici Dumnezeu nu ne-a dat daruri interzise noua. Bucura-te de tot ceea ce viata iti ofera si savureaza-ti toate darurile.

Cat despre acel "ridica-ma" adresat alcuiva... Ridica-te singur, pentru ca nici dumnezeu, nici satana si nici cei din jur nu te pot ridica/cobora/schimba daca tu nu o faci.

Spuneti ce vreti!

In viata de zi cu zi se pot intalnit niste omuleti foarte interesanti. Din aceia care se plang de nefericirea si nedreptatea vietii lor, binenteles condimentata cu glume si ironii din categoria 'Zambeste! Maine va fi mai rau'.
Sunt o specie aparte, destul de des intalnita. Dar vazand cum se coreleaza ceea ce ei spun (cate boli au, cate datorii au ~ insuficienta, suferinta etc) si ceea ce traiesc, putem spune ca isi scriu viata. Piesa dupa piesa se aseaza in pozitie exact asa cum si-au spus. Pana aici nimic nefiresc, universul este mare si locuitorii lui vin in varii forme si aspecte, dar partea comica apare atunci cand vedem aceeasi omuleti plangandu-se de insuficienta vietii lor si, mai ales, nefacand nimic in privinta asta. Si nu ma refer aici la a a face un cont in banca sau a schimba un job, ci ma refer la dorinta de a schimba ceva. Dorinta lipseste... cu desavarsire.
Concluzia logica si fireasca ar fi ca ei sunt multumiti de viata lor. Iar aceasta multumire ar putea explica de ce dau sfaturi altora despre cum se traieste, despre cum se gandeste, despre ce ar trebui sa faca etc.
Ei nu sunt nefericiti. Poate au fost, dar in acel moment, a aparut si actiunea care a schimbat starea. Actiunea a fost luata de fiecare data cand au cerut sa se schimbe (pentru cineva, pentru ei) si de fiecare data a functionat.
Ma opresc aici cu aceasta specie, ca sa analizez o alta: acea specie a carei indivizi sunt pe culmile fericirii si prosperitatii. Cele 2 specii se aseamana foarte mult in multe privinte. Prima si cea mai simpla ar fi ca ei isi spun ceea ce traiesc (prosperitate, abundenta etc) doar ca spun altceva. Deasemenea atunci cand ei isi doresc o schimbare, iau actiune. Iar aici nu vorbim despre puterea financiara de a face o schimbare, ci doar de dorinta de a o face.

Pornind de la aceasta idee relativ simpla, propun un experiment: spuneti ceea ce doriti in viata, nu ceea ce aveti si nu va place. Observati efectele. Indiferent daca asta este un telefon nou sau o excursie pana in Egipt, ori o firma prospera. Spuneti si ganditi-va la ceea ce vreti. Imaginati-va in acel loc. Simtiti-va in acel loc. Sa stiti ca nu e mare diferenta intre ceea ce faceti in fiacare zi si asta... difera doar peisajul.

Spor la... ganditul frumos.