Zile înnorate

Cunoaște-te pe tine însuți și cunoaște-ți dușmanul, și vei câștiga 100 bătălii fără nici o înfrângere.

Cunoaște-te pe tine și nu-ți cunoaște dușmantul, și vei câștiga sau vei pierde.

Nu te cunoaște pe tine și nici dușmanul tău, și vei fi mereu în pericol.

Sun Tzu - Arta războiului

Ne place să stăm și dă dormim pe noi... eventual să ne mai și plimbăm dormind, socializând și lucrând ca să dăm impresia că suntem activi. Ne folosim creierul ca să stocăm programde din categoria DACĂ x ATUNCI y (dacă afară plouă atunci ne simțim nașpa, dacă colegul nu se comportă cum ne-am aștepta, atunci îl considerăm nesimțit etc). Cel mai distractiv este atunci când nu primim inputul la care ne așteptam și suntem brusc sculați din somnul nostru dulce și suav - atunci cerurile se vor întuneca și mare forța va lovi pe cel care ne-a făcut o asemenea nedreptate...

Trecând peste partea abstractă și filosofică, la lucruri mai concrete. Când suntem puși față în față cu o persoană sau problemă care ne afectează direct, CEL mai stupid lucru este să reacționăm direct și impulsiv. Este calea cea mai directă spre eșec și dacă nu eșuăm este doar printr-o minune. Calea cea mai „sănătoasă” pentru noi este să încercăm să stabilim măcar dacă problema sau persoana are o realitate proprie pe baza căreia a luat decizia. Să ne punem în locul ei și să vedem de unde a venit decizia.

În taiji se spune că o forță ofensivă este de tip Yang, iar una defensivă este de tip Yin. Dacă se întâlnesc 2 forțe de tip Yang, rezultatul este mereu violent și dur. Dacă apare o acțiune Yang, este stupid să ne așteptăm să câștigăm ușor printr-o acțiune Yang. Dacă apare o forță Yang, atunci completăm cu o forță Yin, defensivă, evazivă. Iar după ce problema a fost înțeleasă și echilibrată, abia atunci poate fi întoarsă cu un efect real.

Suntem în pragul unor mari schimbări și fie că ne place sau nu, vom fi nevoiți să dansăm cu ele măcar un pic. Nu vorbesc de aspecte spirituale sau economice pentru că nu ar încăpea într-un biet aricol pe un blog. Vorbesc despre restricționarea ultimului mediu de comunicare liber existent. Televiziunea nu mai are de mult capacitatea de a prezenta lucrurile obiectiv, ziarele și revistele deja au „culori” destul de bine stabilite, telefoanele sunt relativ ok, dar nu se poate propaga un mesaj în masă... Singura metodă existentă la ora actuală prin care orice individ este capabil să propage propriul mesaj unei mase potențial nelimitate de oameni este internetul. În momentul în care acest mediu nu va mai fi liber, vom primi informații atent selecționate (precum boabele de cafea) de la mass-media, vom discuta cu chiu cu vai cu un grup limitat de prieteni și ne vom împărtăși părerile în mod democratic de unii singuri.

Multor oameni le place să se mintă singuri zicând „nu e vina mea” și o fac cu cea mai mare sinceritate, considerând că nimic din ce li se întâmplă lor nu este o consecință a acțiunilor lor. Și este adevărat, nu este vina lor, dar la fel cum o răceală pe care o iei de la un coleg de muncă, va trebui să o tratezi singur. Nu mai merge cu „altul o va face în locul meu”, nu se mai aplică „noi să fim sănătoși”, și cu atât mai puțin aparent nu se mai aplică dreptul la libera exprimare.

Dacă vreți ca peste 6 luni să puteți să mai ascultați o melodie fără să înghițiți reclame jenante, să mai citiți o părere liberă sau să v-o exprimați pe a vostră despre vre-un alt domeniu decât telefoane, mașini și vreme... faceți ceva pentru asta...
Vă invit să reflectați asupra motto-ului acestui articol, (cu speranța că Sun Tzu nu își va revendica drepturile de autor) și să încercați să îl aplicați în viitoarele voastre acțiuni.


O zi excelentă în continuare