Ceea ce analizezi, in cele din urma devii

In procesul de traire zilnica, creierul nostru primeste semnale prin cele 5+ simturi ale sale destule suficient de multe cat sa duca orice om pe campii. Dar natura/Dumnezeu/creatorul ne-a dotat cu un sistem de filtrare care ne permite sa ignoram ceea ce nu prezinta interes. Astfel este prevenita nebunia instanta.
Foarte frumos din partea cui a conceput sistemul, doar ca a uitat sa tipareasca si un manual de folosire pentru aceasta caracteristica a omului. Un astfel de sistem ne va culege din informatiile care vin la noi, acele lucruri care ne intereseaza pe noi, ceea ce inseamna ca daca o persoana iubeste banii, in mod sigur va vedea in fiecare zi in jurul ei bani si lucruri valoroase. Daca o persoana are impresia ca lumea este un loc ostil, creierul ii va culege din mediul inconjurator toate elementele ostile, dandu-i 'apa la moara' pentru ideea ca lumea este ostila. Pe de alta parte, daca o persoana considera ca lumea este un camp imens de joaca, cu lucruri frumoase si oameni prietenosi, creierul ii va scoate in evidenta toate aceste lucruri si ii va filtra toate lucrurile urate/rele (asa cum sunt considerate de persoana in cauza).
"Pana aici suna frumos filtrul asta, si cu ce m-ajuta?". In primul rand, daca aveti in viata voastra lucruri care nu va plac, puneti-va intrebarea "ce cauta ele in viata mea?"; pentru ca in mod sigur ele sunt acolo pentru ca au trecut de filtrul vostru si v-au fost prezentate. Considerati ca viata este o jungla si v-a ajuns cate batalii si lupte zilnice aveti? Potentialele batalii va sunt prezentate pentru ca au trecut de filtru.
Schimbati filtrul, chiar daca pentru numai 5 min si vedeti diferenta.
Ce inseamna sa schimbi filtrul? Uitati-va in jurul vostru si cautati toate lucrurile care au culoarea maro. Timp de 10 secunde cautati toate lucrurile maro care le-ati vazut. Inchideti ochii. Cate ati vazut? Fara sa deschideti ochii, cate obiecte rosii ati vazut? Deschideti ochii si 10 secunde cautatil lucrile rosii. Cate ati vazut? Cumva mai multe decat ati vazut prima oara?
Filtrul este practic un set de idei si credinte pe care le consideram adevarate. Daca realitatea pe care o vedeti nu va place, inseamna ca ceea ce credeti voi ca este adevarat, va provoaca durere. Si nu este vina mediului inconjurator ci a celui care este indurerat. Atunci schimbati lucrurile care le considerati adevarate si veti schimba realitatea voastra.
"Cum adica sa schimb ceva ce este adevarat?". Simplu: cand v-ati nascut nu aveati nici cea mai vaga notiune de ce este adevarat/fals. Toate le-ati invatat in procesul de crestere si maturizare. Iar daca a fost invatat, atunci poate fi dezvatat si/sau inlocuit cu altceva.
Spor la filtrat

Ceea ce vreau pentru mine, vreau pentru toti

1. La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.
2. Acesta era întru început la Dumnezeu.
3. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.
4. Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor

(http://www.bibliaortodoxa.ro/noul-testament/35/Ioan)
Si Dumnezeu a creat planeta, si tot ceea ce exista pe ea. A creat lucruri vazute si nevazute, minerale si vietuitoare. Si toate au fost create prin puterea lui, si functioneaza ca un tot unitar. Iar in acest Tot Unitar pamantul, aerul, apa, resursele, bogatiile sunt toate ale tuturor. Si ca un Tot Unitar exista abundenta, iar aceasta nu poate fi negata pentru ca astfel ar fi negata puterea lui Dumnezeu.
Iar daca intr-o lume bogata, exista indivizi saraci, atunci problema nu este a lumii ci a indivizilor. Daca in jurul unui om, in aceeasi meserie, in acelasi oras, in aceeasi firma, exista evolutie si bogatie, iar pentru el bogatia lipseste, este din cauza ca acel om nu face ceea ce face un om bogat.
Poate suna a truism, dar este in realitate foarte simplu. Orice poate face, gandi sau avea un om, poate si cel de langa el.
Resursele, apa, aerul, mancarea, combustibilul si toate bogatiile planetei sunt ale tuturor, iar a considera ca ele sunt date prin drept de la Dumnezeu doar unor cativa alesi este o superba tampenie. Actul de a poseda ceva este o conventie umana, iar Dumnezeu nu ar da niciodata drept asupra unei parti din creatia lui doar unu om sau unei singure familii.
Feriti-va de gandurile de a fi mai presus de cei din jurul vostru - de a avea mai mult, de a sti mai mult doar pentru lauda si recunoasterea personala- caci niciodata aceste ganduri nu au adus ceva bun in lumea asta. Sute de ani regi si imparati si-au pus armatele in miscare doar pentru a-si satisface dorinta de mai mult iar pamantul s-a inrosit de sange de fiecare data. Acum avem lorzi financiari care isi folosesc armatele de bani in exact acelasi scop, poate cu mai putin sange dar cu acelasi efect de ridicare deasupra celor multi.
Este perfect firesc pentru cel care isi dedica viata creatiei si iubirii sa aiba abundenta in viata lui, caci daca aplica in viata lui regula de aur a lui Jones din Toledo: "Ceea ce vreau pentru mine, vreau pentru toti", toti cei din jur vor avea mai mult. Cu fiecare pas in evolutie pe care acel om il face, toti cei din jurul sau evolueaza si ei. Iar cum nu este de loc intamplator, oamenii sunt atrasi de cei care gandesc si actioneaza in acest mod.
A nu se intelege "mai mult" numai in sensul strict financiar sau material. Mai mult inseamna crestere, indiferent de conditii. Atunci cand in comert se cumpara un obiect, este imposibil sa nu platesti mai mult pentru el decat valoreaza initial, dar daca cumpararea lui iti va aduce profit in orice sens, atunci principiul cresterii a fost indeplinit.
Daca un pastor din varful muntelui ar cumpara un tablou de Picasso, atunci pentru el ar fi o pierdere - nu s-a imbogatit cu nimic, nu ar adauga nimic vietii lui. Dar daca ar fi sa cumpere un caine dresat pentru acelasi pret, atunci acel caine ii va apara oile iar el ar face o afacere buna.
Iar cand un grup de oameni, o comunitate sau o tara vor gandi doar in scopul crearii si nu in scopul competitiei, atunci evolutia va fi superba si imposibil de oprit, pentru ca prin ei se manifesta forta creatoare a lui Dumnezeu, iar acolo unde este Dumnezeu, nimic nu poate sta in cale, caci altfel Dumnezeu s-ar contrazice pe el insusi.

oamenii mici si Oamenii Mari

In principiu, cand se face o apreciere asupra performantelor unei persoane, se face acest lucru relativ la cei din jur. Dar intr-o matematica mai recenta am gasit o metoda de apreciere cu mult mai frumoasa: determinarea performantelor relativ la ceea ce ai fi putut tu sa fii.
Cand esti pus fata in fata cu ceea ce ai putea fi, scuzele nu isi au rostul, realizarile si diferentele se vad imediat, dar mai ales nu e nevoie sa presupui nimic relativ la ceilalti sau in ce stadiu sunt ei.
Ai fi putut realiza ceva mai maret? Ai fi putut fi ceva mai maret? Este suficient sa-ti faci doar activitatile tale minuscule de zi cu zi?
Nu va sfiiti sa realizati lucruri mari. Nu se merita sa va limitati la lucruri mici doar de frica de a nu esua in lucrurile mari. Daca nu stiti de unde sa incepeti, cautati sprijinul celor din jur, in mod sigur il veti primi... cu o mica specificatie.
Unii va vor explica ca nu puteti face lucrurile mari (paradoxal acestia sunt exact acei care nu fac lucruri mari, si nu le-au facut niciodata) iar ceilalti va vor incuraja si sustine.
Ati putea spune ca este firesc, si este, dar in faza a 2-a, aveti toate sansele sa muscati din gazon cu toata eleganta, cunostintele si gandirea pozitiva de care dispuneti. Daca cu ceva timp inainte a fost un punct de rascruce in luarea deciziei, acum urmeaza decizia suprema: continui sau ridici steguletul alb? Cu putina vointa si cu ochii spre tinta din departare, nu e greu sa te ridici, si nu peste putin timp, dupa cativa pasi eleganti, o sa mai iei o gura de gazon... s.a.m.d.
Dupa cateva caderi, uitati-va putin in jur si vedeti cati dintre cei care v-au incurajat, mai sunt INCA langa voi? Cati critici s-au adunat in jurul vostru sa va analizeze munca pe care o faceti, fie ea la inceput sau la final? In mod sigur vor fi astfel de critici in jurul tau, dar din punctul meu de vedere, nimeni nu a ridicat statuie unui critic, deci nu sunt tocmai importanti.
Cati sunt care va abandoneaza, razand de esecurile voastre? Acestia sunt oamenii mici. Intr-un fel aceeasi oameni mici care au plecat cand Aurel Vlaicu a esuat in primele sale zboruri, in timp ce oamenii mari au ramas acolo sa il sustina, si poate aceeasi oameni care au considerat ca eminescu este un nimeni atunci cand traia in mizeria lui...
Oamenii Mari in schimb, vor fi langa tine dorind sa te vada reusind, si de cele mai multe ori, Oamenii Mari sunt cei care la randul lor au atins tinte mari.
Ignorati sfaturile celor care nu fac lucruri mari, inchideti-va urechile la vorbele criticilor si nu considerati ca pierdeti ceva cand oamenii mici parasesc culisele... nu se merita. Sunt destui care se ingramadesc sa urmeze drumurile altora. Dar drumul vostru este sfant pentru voi (si pentru prea putini altii), deci tratati-l ca atare.
"Odata ajunsi la finalul unei curse, ceea ce veti obtine este destul de mic comparativ cu ceea ce veti deveni, adica castigatori" (Zig Ziglar).

A urma ceea ce-ți dorești

Într-un studiu științific s-a verificat adevărul sintagmei "intuiție feminină". Au fost luate 2 eșantioane egale de femei și bărbați și au fost puși să joace un joc bazat pe intuiție. Scorurile obținute de cele 2 echipe au fost perfect egale. Concluzia? Și bărbații și femeile primesc aceleași impulsuri intuitive, și nu există diferențe majore. Cât despre "intuiția feminină"... răspunsul e simplu: femeile tind să asculte de ea, spre deosebire de bărbați care reușesc cu o foarte mare eficiență să o ignore folosind mintea.
Mintea ne spune că suntem prea mici (mici, proști și cu bube în cap) ca să atingem vise mari, și cel mai adesea împinge oamenii spre dezamăgirea de a-și trăi viața ca simpli muritori de rând, ducându-i cu zăhărelul până pe patul de moarte... unde nici unul nu spune "aș fi vrut să stau mai mult la birou" sau "poate că ar fi trebuit să muncesc mai mult"... În fața morții sunt ultimele exprimări ale viselor, fie ele împlinite sau eșuate, iar diferența este că visele împlinite aduc zâmbete și liniște, iar cele neîmplinite aduc frustrare și amărăciune.
Dacă ar fi să muriți peste 3 ore, v-ați simți împliniți și liniștiți, știind că ați trăit ceea ce v-a plăcut să trăiți? Sau v-ați simți înfuriați pentru viața irosită în fața unei foi de hârtie, a unei lopeți sau a unei tastaturi?