Cele mai mari limitari sunt, ca de obicei, cele ale vederii

Beau Lotto: Optical Illusions show how we see
Ca de obicei, cele mai puternice limitari, sunt cele ale viziunii. Uneori nu tot ceea ce vedem, merita luat ca adevar.

Din pacate, nu avem subtitrare in romana.

Publicaţi postare

Minti rationale

RAŢIÚNE, (2, 3) raţiuni, s.f. 1. Facultatea omului de a cunoaşte, de a gândi logic, de a înţelege sensul şi legătura fenomenelor;[...]
Gandind rational, se iau datele problemei, se pun in malaxorul dintre urechi, si se freaca pana cand se ajunge la un rezultat - care se spune ca este dedus rational.
Desigur ne place sa zicem ca toti suntem oameni care gandim rational. Sau ca ne place sa ne gandim la noi ca fiind cea mai evoluata specie de pe planeta. Dar oricine ajunge sa cunoasca oamenii un pic mai bine, stie ca in realitate nimeni gandeste rational, ci emotional sau instinctiv.
Cursul unei idei este usor labirintic cu nuante de nebunie temporara. La inceput (la nastere) mintea este goala - perfect functionala, dar goala - nu are legaturi, nu are amintiri, nu are cunostinta despre lumea in care traieste.
In acest recipient gol, se introduc memorii (un lucru normal), iar in timp este concretizata capacitatea de a interactiona cu mediul. Acum, odata cu memoriile, se introduc idei pre-gandite, mai exact, ideile altora - cel mai adesea parinti, profesori, prieteni etc. Aici lucrurile devin comico-dramatice pentru ca este uluitor ce fel de idei poate absorbi mintea unui copil. Ca adult se presupune ca se poate filtra, analiza si prelucra o informatie, dar pentru cei mici, este pur si simplu absorbita. Si ne trezim cu notiuni generice si stupide cum ar fi "fetele sunt slabe", "cainii/paianjenii musca", "rozatoarele sunt scarboase" sau "dumnezeu este alb, satana este negru" si cate altele. Si ne intrebam mai tarziu de ce se formeaza fobii sau de ce pur si simplu unii oameni sunt rai.
Dar revenind la idee, in spatele nostru exista un pachet imens de astfel de "adevaruri ale altora" pe care le consideram ale noastre. Si incepem sa functionam pe baza lor. Cum apare o situatie despre care vrem sa ne formam o parere, scoatem biblia de adevaruri personale si debitam ca la scoala.
Intr-un fel, daca rational ar trebui sa avem datele problemei si sa deducem concluzia; folosind biblia personala, avem o concluzie... hai sa vedem ce date gasim sa sustina asta (restul nu ne intereseaza).

Adaptare la mediu

Plecand de la fraza "Supravietuirea celui mai adaptabil", nu am putut sa nu ma gandesc un pic la supravietuirea oamenilor si la adaptabilitatea lor. Avand in vedere ca locuim in cam orice zona a globului si exterminam cam orice ne-ar putea intepa, zgaria sau manca, nu prea pot spune ca remarc evolutia.

• Momentan avem cateva mici organe prin corp de a caror scop nu suntem foarte lamuriti (a se vedea apendicele, creierul si alte cateva... De ce creierul? Pentru ca nimeni nu e prea sigur de modul in care functioneaza... Pur si simplu functioneaza)
• Copii sugari sunt capabili sa intre intr-o stare de hibernare in caz de cataclism (exista copii scosi de sub cladiri darmate la cutremur la cateva zile dupa darmarea lor)
  
• Folosim conform unora 10% din capacitatea intelectuala... Ma rog, nu sunt tocmai un fan al extinderii capacitatii creierului doar de dragul extinderii, dar daca continuam in ritmul asta oare ne vom trezi peste 5000 de ani cu creiere de 5-10 ori mai mici? (Primesti o palma si nu se mai cheama ca "iti suna apa in cap", o sa fie "iti suna biluta in cap")
• Ajungem sistematic spre ultimii ani din viata sa nu ne putem incalta fara a ne tine de ceva.
• Folosim muschii corpului doar pentru sederea si deplasarea in picioare, sezand la birou, culcat in pat si eventual in genunchi la biserica; si ne miram de ce ni se lasa muschii si apar problemele de oase (ca si cand ar aparea acolo prin mijloace magice, dincolo de puterile noastre)

Gluma, gluma, dar tehnic vorbind, noi nu ne aflam pe o panta tocmai ascendenta de evolutie a organismelor noastre. Iar acest lucru inca nu este destul de interesant comparativ cu faptul ca AM AJUNS totusi la asemenea organisme. Si-atunci intrebarea se pune: CUM am ajuns noi sa "ne" evoluam un creier din a carui capacitate folosim doar 10% in mod constant? Cum exact avem un corp capabil sa se adapteze la conditii de mediu la care nici un alt animal nu face fata?
Si totusi "Dumnezeu nu joaca zaruri cu universul" (Einstein).

Dan Gilbert se întreabă: De ce suntem fericiţi?

Din nou, pentru cei interesati, folositi butonul subtitles.

Top 10

Am gasit de curand o prescurtare destul de interesanta a celor 10 porunci crestine (valabila dealtfel pentru orice alte legi si reguli religioase).

1. Nu
2. Nu
3. Nu
4. Nu
5. Nu
6. Nu
7. Nu
8. Nu
9. Nu
10. Nu

Primele 3 se refera la relatia omului cu divinul, iar celelalte 7 se refera la relatia cu aproapele sau. Cred ca singura lege care nu implica negatia, este cea data de Iisus (n-am gasit exact locul, dar ceva similar gasiti aici).